ONG
Al treilea sector
Data: 24.03.2014
ONG / Oamenii schimbă lumea

Un ONG face terapie gratuită cu oamenii în doliu

Când vorbeşte despre doliu, foloseşte des cuvântul „viaţă”. Mihaela Vlad, la doar 29 de ani, conduce o asociaţie care îi învaţă pe români cum să treacă mai uşor peste pierderea unei persoane dragi.

Liviu Florea, redactor-şef AlTreileaSector.ro

Asociaţia „Există viaţă după doliu” a strâns peste 4.000 de like-uri pe Facebook. Este surprinzător că, în doi ani şi jumătate, a devenit populară online o organizaţie neguvernamentală al cărei scop este să consilieze oamenii care au pierdut pe cineva apropiat. Moartea, indiferent de context, nu pare un subiect atrăgător. La şedinţele lor de terapie, însă, se vorbeşte mai ales despre viaţă. Oamenii afectaţi de un deces sunt încurajaţi să îşi continue drumul, să interacţioneze cu cei care au trecut printr-o experienţă similară şi să înveţe să râdă iar.

Mihaela Vlad a pornit asociaţia în urma unei experienţe personale. La sfârşitul lui 2009 şi-a pierdut tatăl. A început să caute sprijin psihologic în Brăila, oraşul natal. De curiozitate, s-a interesat dacă oamenii din alte oraşe pot beneficia de servicii de specialitate în caz de deces al unei rude. Nu a găsit nimic. Aşadar, şi-a făcut un blog pe care a scris despre stările prin care trecea. În paralel, s-a informat despre terapiile pentru doliu. Treptat, au apărut şi încurajările apropiaţilor şi s-a hotărât să înfiinţeze ONG-ul „Există viaţă după doliu”.

Mihaela vede viaţa ca pe un proces de adaptare. Crede că fiecare dintre noi ar trebui să fie pregătit să ia viaţa de la început, indiferent de situaţie. În continuare, tânăra ne spune cum funcţionează asociaţia ei şi metodele prin care terapeuţii specializaţi îi ajută pe oameni să treacă mai uşor peste pierderea unei persoane dragi.

ATS.ro: Cum a apărut asociaţia „Există viaţă după doliu”?

M.V.: Organizaţia neguvernamentală a apărut în noiembrie 2011. Deşi nu aveam un plan foarte clar, îmi doream să fac în aşa fel încât un număr cât mai mare de oameni să aibă parte de servicii gratuite. Până în luna februarie am lucrat şi în programul Biblionet, iar de atunci m-am dedicat exclusiv asociaţiei. Fac promovare, strângere de fonduri şi dezvoltare organizaţională.

ATS.ro: Cum îi ajutaţi, efectiv, pe oameni?

M.V.: Desfăşurăm întâlniri cu beneficiarii noştri în trei oraşe – Bucureşti, Cluj şi Suceava. O dată pe lună organizăm întâlniri pentru oricine este interesat să afle mai multe informaţii. Pentru beneficiarii direcţi, organizăm sesiuni de terapie individuală şi de grup. De asemenea, le facilităm diverse activităţi de socializare. Un proces complet de terapie, indiferent că este vorba de terapie individuală sau de grup, durează maximum trei luni, echivalentul a şase întâlniri.

ATS.ro: Cât de mare este un grup de beneficiari?

M.V.: Într-un grup sunt maximum 15 persoane.

ATS.ro: Îmi poţi descrie o şedinţă de terapie?

M.V.: O şedinţă durează 2-3 ore. După prima întâlnire, nu se mai primesc noi oameni în grup, pentru că deja începe să se creeze un cadru de siguranţă şi de încredere între participanţi, în care fiecare poate împărtăşi un lucru personal unor necunoscuţi. Pe parcursul întâlnirilor, care pot avea loc săptămânal sau la două săptămâni, terapeutul introduce diverse exerciţii, care sunt legate de subiecte precum iertare, vinovăţie sau de relaţia cu familia. Pot fi exerciţii de terapie prin scris sau prin mişcare.

ATS.ro: Există terapeuţi specializaţi în doliu?

M.V.: Da. Sunt acei terapeuţi care au mai multe formări în zona de travaliu de doliu şi care au consiliat un număr important de oameni care au suferit o pierdere.

În perioada 26-29 aprilie 2013, Asociaţia “Există viaţa după doliu!” a organizat prima Tabără de sprijin pentru văduve din România. Tabăra a avut toate costurile acoperite pentru 20 de femei din toată țara

ATS.ro: Ce se întâmplă pe parcursul unui exerciţiu de terapie prin scris, de exemplu?

M.V.: Un exerciţiu de terapie prin scris poate fi ca beneficiarul să scrie o scrisoare adresată persoanei dragi, care a decedat. Acolo, beneficiarul poate să scrie tot ceea ce nu a apucat să-i spună persoanei decedate. Poate să ceară iertare sau să-i informeze pe cei dragi, care nu mai sunt, despre cum arată viaţa lui din prezent. După ce a terminat scrisoarea, beneficiarul poate alege să o distrugă – dându-i foc, de exemplu, sau poate să o păstreze. Important este ca, la sfârşitul fiecărui exerciţiu, terapeutul să poată observa că fiecare beneficiar se simte mai împăcat, că reuşeşte să-şi accepte trăirile şi că începe să capete încredere.

ATS.ro: Există vreo diferenţă între cei ce participă la terapie de grup şi cei ce doresc terapie individuală?

M.V.: Sunt anumite persoane care nu se pot desfăşura în cadrul unui grup, persoane care au trecut prin evenimente de familie traumatizante, cum ar fi un incest sau o sinucidere, lucruri extrem de personale.

ATS.ro: Se poate măsura suferinţa unui beneficiar în funcţie de relaţia de rudenie pe care o avea cu persoana decedată?

M.V.: Nu cred că putem face o comparaţie între suferinţă. Fiecare situaţie este tratată individual. Fiecare persoană care ne contactează beneficiază de o şedinţă individuală de consiliere, în care i se evaluează nevoile. La această şedinţă, terapeutul vede dacă nevoia beneficiarului este axată pe pierderea pe care a avut-o sau dacă problemele de viaţă sunt de altă natură. Se poate să descoperim că pierderea respectivă nu este cea care a destabilizat omul, ci poate fi o altă cauză, cum ar fi un divorţ din trecut. Cele mai multe solicitări pentru serviciile noastre le primim, în ordine, de la persoane care şi-au pierdut partenerul de viaţă, copilul sau un părinte.

ATS.ro: Ce vrea să ştie un copil care şi-a pierdut unul din părinţi?

M.V.: Cei de până în 14 ani pun întrebări de genul: „unde este?”, „când se întoarce?”, „ce o să se întâmple cu mine de acum încolo?”, „dacă o să moară şi mama, cine o să mai aibă grijă de mine?”. Adolescenţii sunt mai degrabă furioşi, pentru că au fost „abandonaţi” într-un moment aşa de important din viaţa lor. Astfel, ei sunt forţaţi să se maturizeze mai repede.

ATS.ro: Folosiţi metode diferite de tratare a cazurilor în funcţie de gradul de rudenie al persoanei decedate?

M.V.: În funcţie de gradul de rudenie, nu, ci în funcţie de manifestările şi de etapa în care se află persoana care are nevoie de ajutor. Dacă se află în faza de negare a morţii, sunt anumite metode, dacă se află în faza de jelire, sunt altele.

ATS.ro: Să înţeleg că o persoană afectată de un deces trece prin mai multe faze?

M.V.: S-au observat câteva etape care marchează trecerea printr-un deces până ajungi la vindecare. Aceste etape sugerează şi cam cât timp ar dura până când se intră în normal. Cele mai multe teorii vorbesc de patru faze: faza de negare, faza de jelire, faza de acomodare şi faza în care gândul la persoana dragă nu mai provoacă durere. Faza de negare apare în primele două săptămâni de la deces, faza de jelire este cea mai lungă dintre toate şi implică plânsul şi dificultăţi de concentrare iar în faza de acomodare, lucrurile pe care le făceam cu persoana dragă fie începem să le facem cu o altă persoană, fie le înlocuim cu alte activităţi. Problema care apare este că mulţi oameni se blochează în faza de jelire şi consideră că dacă vor începe să-şi facă planuri este ca şi când i-ar uita pe cei dragi.

terapie doliu in padure

ATS.ro: Cum poate ieşi un om din faza de jelire?

M.V.: Persoanele trebuie să-şi lase timpul să jelească atât cât au nevoie şi să nu ţină cont de faptul că oamenii din jur le spun să nu mai plângă şi să treacă peste. Aici sunt foarte importante atât terapia pe care o oferim noi, precum şi orice terapie care implică un contact cu ceilalţi. Ai nevoie de cineva care să-ţi amintească că este doar o etapă şi că o să reuşeşti să o traversezi.

ATS.ro: În cât timp se vindecă o persoană care a pierdut pe cineva?

M.V.: Vindecarea totală nu este posibilă. Tot timpul va rămâne o slăbiciune legată de această pierdere. Cea mai frecventă estimare este de un an pentru pierderea unui părinte, doi sau trei ani pentru pierderea partenerului de viaţă şi zece ani, sau mai mult, pentru pierderea unui copil. Părinţii care îşi pierd un copil trăiesc tot restul vieţii cu rana respectivă, chiar dacă, în timp, se mai cicatrizează.

grup terapie doliu

ATS.ro: În ce stare se află un om când apelează la ajutorul vostru şi cum se simte la sfârşitul procesului de vindecare?

M.V.: La început există o neîncredere în actul terapeutic. Oamenii vin doar pentru că a insistat un prieten sau din curiozitate. Nu sunt convinşi că o să-i ajute faptul că pot vorbi cu cineva despre problema lor. Chiar şi după primul contact cu grupul sau terapeutul îşi dau seama că, acasă sau cu prietenii, nu vor găsi niciodată  pe cineva care să-i asculte fără să le judece trăirile. De asemenea, înţeleg că nu vor găsi exemple de persoane care au reuşit să treacă de situaţii similare celor cu care se confruntă şi ei.

La finalul procesului, în afara faptului că îşi doresc să ţină legătura cu ceilalţi participanţi de la şedinţele de terapie, cei mai mulţi au spus că se simt mai încrezători în legătură cu ceea ce vor face în continuare, indiferent dacă este vorba de locul de muncă sau de relaţia cu copiii. Învaţă cum să-şi controleze trăirile şi ce anume să facă în momentul în care durerea vine peste ei ca un val.

ATS.ro: Cei mai mulţi dintre cei care vin către voi o fac din proprie iniţiativă sau sunt împinşi de prieteni?

M.V.: Cei mai mulţi vin pentru că află despre noi de pe Internet. Practic, munca noastră este să-i convingem pe oameni că au făcut o alegere bună să vină către noi şi să aşteptăm ca ei să capete încredere în faptul că le va fi mai bine. Şi, treptat, pe măsură ce se implică în activităţile de la grup, observă că le face bine să povestească episoadele importante din viaţa lor.

Decesul unei persoane apropiate şi doliul sunt printre cele mai dificile momente ale vieţii. Deşi unii oameni reuşesc să treacă singuri peste un asemenea episod, intervenţia unui terapeut poate face procesul să fie mai uşor şi mai raţional. Asociaţia „Există viaţă după doliu” oferă ajutor gratuit părinţilor care au pierdut un copil, copiilor şi adolescenţilor care au pierdut pe cineva drag, persoanelor care şi-au pierdut partenerul de viaţă şi oricui trece printr-o perioadă de doliu.

AlTreileaSector.ro a aflat povestea asociaţiei „Există viaţă după doliu” dintr-unul din formularele anonime primite pe adresa redacţiei. Dacă şi tu cunoşti un om sau un proiect care schimbă lumea în bine, poţi să ne spui prin acest formular anonim. Noi vom citi propunerea, vom contacta persoana de contact şi vom scrie povestea.

Alte articole

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Proiectele noastre

Parteneri

Recomandări