ONG
Al treilea sector
Data: 08.12.2014
ONG / Drepturile omului ,ONG / Sănătate

Un meci de baschet fără picioare

Peste 250 de oameni au venit într-o vineri la un liceu de provincie, ca să privească un meci de baschet și să arăte lumii că vor să primească în vieţile lor românii cu dizabilităţi.

Liviu Florea, redactor-şef AlTreileaSector.ro 

Europa a auzit pentru prima oară de „Urziceni” în 2009. Atunci, o mână de oameni a surprins continentul cu performanţa obţinută în grupele UEFA Champions League, cea mai importantă competiţie de fotbal a Europei. În Urziceni, un municipiu cu doar 15.000 de locuitori, din judeţul Ialomiţa, sportul trăieşte în continuare, chiar dacă echipa de fotbal s-a desfiinţat acum mai bine de trei ani.

Sala de sport a Colegiului Naţional „Grigore Moisil”, din Urziceni, geme de oameni. Două echipe se pregătesc să intre pe teren. Câţiva dintre componenţii „verzilor”, care au dominat clar prima repriză, se mută în formaţia „galbenilor”, pentru un joc mai echilibrat. Un singur antrenor le oferă jucătorilor şi jucătoarelor din ambele echipe ultimele indicaţii înainte de startul actului secund. Mulţimea aplaudă şi primeşte cu entuziasm debutul reprizei a doua. Se joacă baschet, dar nu oricum, ci în fotolii rulante. Astăzi, oamenii cu dizabilităţi sunt vedetele. Spectatorii sunt entuziasmați de ceea ce privesc: driblinguri spectaculoase, pase pe spate, coşuri din întoarcere şi intrări dure, care fac podeaua sălii de sport să tresară sub scârţâitul roţilor. Meciul este rapid şi mai puţin tacticizat decât în prima repriză. Jucătorii nu dau semne de oboseală, chiar dacă efortul pe care îl depun este mult mai mare decât în baschetul destinat oamenilor sănătoşi.

 

baschet 1

Comentatorul de pe margine încearcă să anime atmosfera şi-l roagă pe „DJ” să pună două melodii care, de regulă, încing zeci de mii de fani – imnurile echipelor Olympiacos Pireu (Grecia) şi Glasgow Rangers (Scoţia). Publicul simte mesajul şi începe să aplaude şi să cânte cu zâmbetul pe buze. Nimeni nu ţine scorul, dar lumea aplaudă atât coşurile marcate, cât şi ratările spectaculoase. Se apropie sfârşitul meciului. Aproape de marginea terenului, comentatorul îl întreabă pe Stelică Mustață unul dintre cei mai buni jucători, dacă mai poate. Bărbatul din fotoliu rulant îi confirmă discret. La final, sportivii se salută, dar nu fac schimb de tricouri.

Stelică Mustață are 33 de ani şi se află într-un fotoliu rulant de la 15. A căzut dintr-un copac şi şi-a fracturat coloana. „Este foarte simplu să ajungi în fotoliu rulant. Poţi să mergi pe stradă, te împiedici, cazi şi îţi fracturezi coloana”, spune bărbatul. A venit la Urziceni nu doar ca să joace baschet, ci şi ca să le arate altor oameni cu dizabilităţi cum să folosească un fotoliu rulant, ca angajat al fundaţiei Motivation România. Organizaţia neguvernamentală implementează, în colaborare cu fundaţia World Vision România, proiectul ACCESS, adresat atât utilizatorilor de scaune rulante cât şi familiilor lor şi profesioniştilor care lucrează în sfera dizabilităţii.

„Consider că nu am nicio dizabilitate, ci doar abilităţi. Viaţa este foarte frumoasă şi într-un scaun rulant, atâta timp cât ştim să ne-o facem frumoasă şi cât ne dorim să fim ceea ce eram înainte. Eu cred că am realizat foarte multe lucruri în viaţă, chiar dacă sunt în scaun rulant. Datorită acestor realizări, prietenii mei fără dizabilităţi nu mă consideră inferior”, subliniază Stelică. El lucrează ca tehnician şi adaptează scaune rulante pentru românii cu dizabilităţi. În plus, este şi instructor pentru recuperare activă.

baschet2

Stelică a început să joace baschet în 2003. Atunci locuia în Dâmboviţa şi făcea naveta în Bucureşti, la fundaţia Motivation. Zilnic, era nevoit să meargă şapte kilometri, pe drum de ţară, în fotoliu rulant. Dar nu s-a descurajat şi a pus umărul la înfiinţarea primelor echipe de baschet în fotoliu rulant din România. Chiar dacă are o probleme fizică, Stelică este fericit pentru că are un loc de muncă, spre deosebire de mulți alți români aflați într-o situație similară. Circa 700.000 de români cu dizabilităţi trăiesc la nivel naţional. Dintre ei, doar 30.000 lucrează.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii apreciază că 10% dintre românii cu dizabilităţi au probleme locomotorii, care implică folosirea unui scaun rulant. Anual, între 42.000 şi 78.000 de persoane cu dizabilităţi locomotorii trăiesc în imobilitate, deoarece nu beneficiază de un scaun rulant, conform estimărilor Societăţii Academice Române.

Astăzi a fost doar un meci de baschet. De mâine, persoanele care se deplasează în fotoliu rulant vor reveni la viaţa lor obişnuită, care înseamnă coborâtul bordurilor, urcatul  rampelor sau ocolirea maşinilor.

Alte articole

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Proiectele noastre

Parteneri

Recomandări