ONG
Al treilea sector
Data: 30.06.2014
ONG / Oamenii schimbă lumea

Societatea surprinsă cu ţigara pe cartela de metrou

Totul a început în 1995, cu o ţigară şi o cartelă de metrou folosită. Azi, prin arta lui, Daniel zugrăveşte societatea şi oamenii, în fuga lor spre o viaţă mai bună.

Liviu Florea, redactor-şef AlTreileaSector.ro

Daniel Bălănescu a avut prima expoziţie acum aproape 20 de ani, pe gardul din faţa blocului în care locuia. Tot cam atunci a început să facă artă pe cartele de metrou. „Povestea a început în 1995, cand mă aflam la un restaurant, vizavi de Academia de Teatru şi Film. O ţigară aprinsa mi-a căzut pe podea. Întâmplarea a facut să cadă pe o cartelă de metrou. Am văzut că este termosensibilă şi am început să le fac celor de lângă mine portrete cu mucul de ţigară pe cartelă. De atunci, am început să lucrez din ce în ce mai mult pe cartele de metrou cu aparatul de pirogravură, cu ţigara sau bricheta”, spune Daniel, 46 de ani.

De doi ani locuieşte în Marea Britanie, la Oxford, unde soţia sa urmează un program de masterat în Drepturile Omului.

Recent, a avut o expoziţie la Bucureşti, în care elementul central a fost „alergătorul”, un personaj născut pe trecerea de pietoni. „ Aş putea spune că <<alergătorul>> s-a născut, metaforic vorbind, în urmă cu câţiva ani, în Austria, unde participam, în calitate de invitat, la un simpozion. Eram undeva la o trecere de pietoni, aşteptam culoarea verde şi odată ce a apărut semnul că pot traversa în siguranţă, am văzut acest simbol, acest omuleţ. Mi s-a părut interesant că îmi arată că pot merge mai departe în siguranţă. Atunci am făcut un şablon cu el şi am început să îl folosesc”, explică artistul.

daniel 5

Expoziţia de la Bucureşti, intitulată „Traversare. Eu sunt sistemul”, a fost gândită în jurul temelor mai puţin confortabile, despre legătura dintre individ şi societate, dintre libertatea de a alege şi putere. „România este îngrozitor de politizată, oamenii trebuie să fie într-un partid sau altul până la cel mai mic nivel administrativ. De aceea, când spui cuvinte ca putere sau libertatea de a alege, cei mai mulţi oameni cred că sunt tentaţi să se gândească la politică, pentru că se simt sub ea. Eu am vrut să-i fac să iasă din ecuaţia politicii, să se situeze undeva deasupra”, menţionează Daniel.

În continuare, Daniel ne vorbeşte despre hotărârea lui a de ieşi în stradă la Revoluţia din 1989, despre societatea civilă de acum şi despre puterea artei de a face lucruri bune pentru România.

ATS.ro: Spune-mi, te rog, mai multe despre motivațiile care au stat în spatele deciziei tale de ieși în stradă la Revoluție.

D.B.: Mi-am dorit să fiu liber, să călătoresc în alte țări, să cunosc oameni, locuri, culturi. Mi-am dorit să trăiesc într-o țară normală. Pentru un om care iubește culorile, comunismul era gri, în toate sensurile cuvântului. Artistul era, prin definiție, un tip suspect. Sigur că n-ai cum să te simți bine într-o lume în care locul tău aproape că nu există. Înainte să iasă în stradă, toți oamenii sunt singuri, pe când strada dă putere, firește. De aceea și este cel mai de temut partener al guvernelor, de exemplu. Strada îți dă sentimentul că poți câștiga, chiar dacă nu întotdeauna este așa, chiar dacă, într-o oarecare măsură, știi că gestul în sine îți poate aduce prejudicii personale. Strada, cred eu, este a celor care pun binele public deasupra binelui personal.

daniel 10

ATS.ro: Cum vezi, ca om care a ieșit în stradă, manifestările sociale care au avut loc în ultimii ani în societatea românească?

D.B.: Am trăit 22 de ani în perioada comunistă și pentru mine au rămas destul de puternice momentele acelea în care îmi doream o schimbare. Într-un alt context, toți acești oameni care au ieșit de curând în stradă și-au dorit și ei o schimbare. Și le apreciez determinarea.

ATS.ro: Cum se vede din străinătate societatea civilă românească? 

D.B.: Aș încerca să răspund cât mai scurt, printr-o întrebare retorică: „care societate civilă?”. Asta nu înseamnă că nu văd, că nu apreciez eforturile pe care le depun atâția oameni cu bune intenții. Mișcările din stradă din 2013 au arătat că, dincolo de ONG-uri și alte organizații, există atâția oameni cărora le pasă, oameni dispuși să pună piciorul în prag împotriva unor proiecte care pot produce daune ireversibile. Au arătat că există solidaritate în jurul unor cauze.

daniel 11

ATS.ro: Spui că mișcările de stradă din România ți-au arătat că există solidaritate în jurul unor cauze. Crezi că aceste cauze sunt la fel de puternice ca motivele pentru care ai ieșit tu în stradă?

D.B.: Faptul că s-a ieșit în masă arată că suficient de mulți oameni au crezut că este la fel de important să nu retezi patru munți pe cât este de important să fii liber.

ATS.ro: Ai fost membru în vreo organizație neguvernamentală? De ce/de ce nu? 

D.B.: Nu. Nu m-am identificat cu niciuna. Arta în sine este neguvernamentală.

ATS.ro: În ce măsură crezi că lucrările tale schimbă ceva în bine în societatea românească? 

D.B.: În măsura în care oamenii văd că pot schimba ceva în lumea în care trăiesc și în faptul că pot visa fără să-i coste nimic. Dacă visele devin realitate și dacă acele vise sunt frumoase, o lume întreagă se va bucura de ele.

daniel 1

ATS.ro: Crezi că artiștii români au puterea de a schimba ceva în România? 

D.B.: Da. Artiștii pot să ajute la schimbarea în bine, apropiind oamenii de artă. „The Times They are a-Changin’ ”, ar spune, poate, Bob Dylan. Arta inspiră, scoate oamenii din paradigmele firești ale gândirii, mută granițe mentale. Artistul își face treaba în atelier și apoi își aduce arta în spațiul public. Dacă arta poate inspira oamenii, îi face să-și regândească rolul, menirea, cu atât mai bine. În rest, dacă ieși în stradă sau nu, este o altă alegere pe care o faci ca om, nu neapărat ca artist.

Gare Centrale

ATS.ro: Care crezi că sunt cele mai mari probleme pe care le are societatea civilă din România? 

D.B.: Tocmai pentru că vorbim despre o situație serioasă, despre lucruri importante, cred că un răspuns concludent îl primești mai bine de la oamenii de pe stradă. Eu nu sunt în măsură să pun un diagnostic. Chiar dacă am păreri personale, ele sună a convingeri ori certitudini atunci când le mut în spațiul public și nu consider că știu ceva în plus față de tine ori cititorii tăi. Dacă acel ceva ar exista, ți l-aș împărtăși. Dar îți voi da un exemplu de reușită a societății civile: cred că Roșia Montană a fost o mișcare de solidaritate, care nu a născut lideri, partide, ONG-uri. Și poate că aceasta este esența societății civile.

Dacă şi tu cunoşti un om sau un proiect care schimbă lumea în bine, poţi să ne spui printr-un formular anonim. Noi vom citi propunerea și vom scrie povestea.

Alte articole

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Proiectele noastre

Parteneri

Recomandări