ONG
Al treilea sector
Data: 29.05.2014
ONG / Dezvoltare comunitară

Satul strânge claca la oraș

De peste mări și țări vin… Nu. Nu chiar de peste mări și țări, dar aproape la fel de greu de găsit. Mâini dibace într-ale meșteșugurilor tradiționale vin la București sâmbătă, la claca de creație.

Ioana Pasc, redactor AlTreileaSector.ro

Un fenomen aparte se conturează în ultimii ani – valorile tradiționale românești se reîntorc în atenția noastră și parcă reînvățăm, cu pași mici dar hotărâți, că a ne cunoaște rădăcinile și a ne asuma identitatea e un lucru firesc.

Alegem tot mai des să purtăm sacoșe de pânză cu simboluri bucovinene în locul poșetelor scumpe cumpărate din mall-uri. La târgul de mărțișoare făcute de mână din primăvara asta, de la Muzeul Țăranului Român, a fost puzderie de oameni și vânzare peste așteptări. Cele mai cumpărate mărțișoare au fost cele din lemn care înfățișau personaje din basmele românești. La promenada de duminică, fetele își aranjează coronițe de flori pe cap, poartă ii și-și împletesc părul-n cosițe.

Altfel spus, ne reîntoarcem, treptat, privirea spre redescoperirea obiceiurilor pierdute și a lucrurilor făcute cu răbdare, spre povești din folclor sau rețete împrumutate, nu din vest, ci de la țară, de la bunici.

1466065_458090290968883_133567289_n

În întâmpinarea fenomenului de redescoperire a tradițiilor, Fundaţia PACT organizează sâmbătă, la Acuarela, în București, o clacă de creaţie tradiţională. Acolo, cei de sat şi cei de la oraş se întâlnesc ca să realizeze, cu dibăcie, lucruri de mână. Oare veșnicia chiar s-a născut la sat? Am încercat să aflăm răspunsul de la Laura Oanca, persoana responsabilă pentru organizarea evenimentului de sâmbătă, 31 mai.

ATS.ro: De unde a plecat ideea organizării unui astfel de eveniment?

L.O.: A venit cumva ca urmare a șezătorii pe care am organizat-o anul trecut. Evenimentul urmărea același lucru: aducerea oamenilor de la sat pentru a se întâlni cu cei de la oraș, cu cei care doresc să redescopere tradițiile, valorile, rădăcinile uitate. Cei de la sat folosesc oportunitățile deschise de proiectele noastre drept resursă pentru a le transforma într-o afacere socială sau pentru a-și face comunitatea sustenabilă pe termen lung. Claca de anul ăsta e un fel de a doua ediție a atelierelor de creație tradițională organizate în 2013, dar născută sub un concept ușor schimbat. Ne dorim să creștem evenimentul sub forma asta, de la an la an.

1654309_500082463436332_864874097_n

Spre deosebire de anul trecut, de data asta ne-am dorit să scoatem doar beneficiarii în față, adică artiștii tradiționali. Dacă la șezătoarea din 2013 am avut și expoziție cu vânzare de produse făcute de mână, anul acesta am optat doar pentru organizarea atelierelor creative. Ne dorim să arătăm că există comunități în care oamenii își doresc să reînvie tradițiile numai pentru a crea lucruri frumoase. Tu, ca participant, poți să vii să interacționezi cu ei, să coși împreună cu ei, să împletești coșuri din rogojină, să pictezi linguri de lemn, să vezi cum sunt cioplite. Iar prin donație contribui la strângerea de fonduri pentru finanțarea unei alte inițiative, similare cu aceasta.

ATS.ro:  Ce înseamnă o clacă în prezent și ce și-a mai păstrat din elementele originale?

L.O.: Astăzi a mai rămas amintirea evenimentelor de altădată. Oamenii își aduc aminte că, de-a lungul vieții lor, se mai strângeau cu toții la cineva acasă când acel cineva avea o problemă sau o nevoie de rezolvat și lucrau împreună pentru soluționarea ei. Claca în sine era și un pretext pentru ca întreaga comunitate să se întâlnească, să vorbească. Dezbăteau, de multe ori, și alte lucruri care necesitau rezolvare ori care trebuiau dezvoltate iar, la sfârșit, glumeau și petreceau. Beneficiarii noștri ne povestesc că și astăzi se mai țin astfel de clăci, dar mult mai rar. Cred, personal, că dispariția lor e strâns legată de pierderea spiritului comunității, care nu mai e la fel de puternic. El a rămas cumva parte a unei generații trecute, iar tinerii nu mai fac clăci așa cum făceau părinții sau bunicii lor. Cu fiecare generație, obiceiul ăsta se pierde ușor, ușor.

16624_500082786769633_1507657641_n

Problema la care lucrăm acum este faptul că am uitat multe dintre valorile comune sau rădăcinile și identitatea noastră iar cei de la sat, lucrând cu cei e la oraș, abordează fix problema asta.Cei care vor lua parte sâmbătă la eveniment vor pleca acasă cu un lucru făcut de mâna lor. Le va rămâne drept amintire pentru acele valori pe care sperăm să le regăsim. Am schimbat ușor conceptul, e drept, și am mutat punctul de întâlnire din inima satului, în inima orașului.

ATS.ro:  Cat de greu i-ați găsit pe artiștii tradiționali invitați și cum au reacționat la propunerea de a participa la un astfel de eveniment?

L.O.: Nu i-am găsit greu pentru că artiștii fac parte din acele comunități unde noi dezvoltăm proiecte. Trei dintre ele, Făcăeni, Cocorăștii Mislii și Spanțov au făcut parte dintr-un program de-al nostru mai vechi, de regăsire a tradițiilor. În cadrul acestui program, ei au căutat lucruri uitate care să le aducă aminte de identitatea locală. Spre exemplu, au scotocit prin poduri după fotografii vechi de 100 de ani, după rețete de borș și cozonaci aşa cum le făceau bunicii lor. Şi altele. Ideea a fost să sape în istoria lor ca să-și regăsească tradițiile. Astfel, grupurile de inițiativă din aceste localități au găsit anumite tradiții pe care și-au dorit să le ducă mai departe, iar noi am încercat să finanțăm ideile lor de afaceri sociale.

10003920_506370862807492_1053588099_n

Odată ce grupul de inițiativă se formează în comunitatea în care lucrăm, el poate să crească, să înflorească, să devină o asociație cu forme legale și să se transforme. PACT nu se axează, în programele pe care le derulează, pe tradiție, ci pe dezvoltare comunitară, indiferent de resursa pe care membrii o identifică la nivelul comunității lor. Cel mai important este ca ei să identifice potențialul, ca soluția de afacere socială  pe care o găsesc să se plieze pe nevoile lor. Dar credem că și tradițiile sunt o resursă la fel de valoroasă ca orice altceva.

În toate aceste localități, există deja asociații, cooperative, entități de sine stătătoare. Evenimentul de sâmbătă este o ocazie bună pentru ca ei să promoveze ceea ce fac și să învețe cum să strângă bani pentru ei înșiși. Asta e direcția prin care noi ne dorim „să îi creștem”.

ATS.ro: Din experiența voastră, se mai păstrează, la ţară, tradiția de a crea lucruri de mână?

L.O.: În anumite locuri da, în altele nu. Ce am învățat de când particip la implementarea proiectelor de dezvoltare comunitară, este că niciun sat nu seamănă cu celălalt. Fiecare are un specific local. Poți să găsești oameni care încă fac lucruri de mână sau alții, care nu fac deloc. Ca imagine generală, mai fac: cos, țes, cioplesc, împletesc, își fac obiecte de uz casnic, olăresc. La Călimănești și la Corabia, oamenii fac, de exemplu, obiecte deosebite din ceramică, cu motive ale locului.

Cred că argumentul principal pentru care aceste îndeletnici mor este comoditatea. Acele lucruri pe care odată le făceau de mână, acum le pot cumpăra foarte ușor de la magazin.

1797465_514759928635252_1609137297_n

ATS.ro: Sunt generațiile tinere deschise să preia îndeletnicirile tradiționale?

L.O.: Sunt cazuri și cazuri. De cele mai multe ori, tinerii sunt ușor dezorientați, caută diverse modalități de a se autosusține și nu mai văd neapărat beneficiile pe termen lung de învățare a unui meșteșug. Condiția ar fi să existe deja o afacere de familie pe care ei să o preia, să învețe un meșteșug iar apoi să vândă. Altfel, chiar dacă interesul lor merge în direcția asta, e foarte greu. La Cocorăști avem un atelier unde tinerele sunt instruite să coasă și să țeasă pentru a învăța să facă costume tradiționale, pe care apoi le vând către ansambluri de dans popular. La Făcăeni, de asemenea, avem ucenici tineri care învață de la meșterul Ghionea, în vârstă de 63 de ani, să împletească obiecte din răchită și papură. El e singurul din comunitate care mai știe să facă asta. Însă până și acelor tineri le este greu să învețe ceva cu totul nou și să își imagineze că, pe termen lung, vor avea de câștigat din asta.

1798103_506371006140811_1735440106_n

În Valea Argovei, avem un grup de tineri care nu vor să plece la oraș, unii chiar s-au întors. S-au adunat împreună pentru a-și schimba comunitatea. Au renovat o fostă discotecă şi au transformat-o într-un centru de întâlniri. În general însă, tinerii dispuși să ducă meșteșugurile și obiceiurile mai departe provin din familii defavorizate, cu venit mic. Probabil că sunt și tineri care fac asta din pasiune, dar eu încă nu i-am întâlnit.

Pentru implementarea proiectelor, noi alegem acele comunități dezavantajate dintr-un anumit motiv. Fie nu au resursele necesare pentru a se dezvolta, fie nu-și dau seama de propriul potențial. În general, meșteșugarii deja consacrați, cu un venit ridicat, participă la programele noastre ca traineri,  pentru a-i învăța şi pe alții arta creației tradiționale.

ATS.ro: În ultimul timp, românii par să redescopere importanța tradiției și a lucrurilor făcute cu răbdare, manual. Observăm o reîntoarcere către rădăcini şi folclor. Cum explici acest lucru?

L.O.: Cel puțin, la nivel urban, am ajuns la un punct de echilibru. Chiar dacă se confruntă cu multe probleme (sărăcie, criză economică și altele) în continuare, românii sunt în acel punct în care își permit să se oprească puțin și să se gândească de unde vin şi care le sunt rădăcinile, că poate le scapă ceva, că poate au pierdut ceva. Claca a fost gândită de la început ca o reîntoarcere înspre rădăcini şi ca o redescoperire a unor valori autentice românești. Aceste valori sunt foarte simple și, probabil că, le simți cel mai curat în momentul în care creezi în mod tradițional.

1239820_430650137046232_450367700_n

Identitatea pe care o ai astăzi, că vrei că nu vrei, că ești mai mult sau mai puțin conștient de ea, curge din ceva. A te reîntoarce la valorile autentice are legătură cu simțirea, e o chestie de integritate și continuitate. E un fel de a te întoarce sa-ţi muşti coada ca să-ți aduci aminte de unde vii. Pe formularul de participare la clacă, mulți mi-au scris că vin pentru că „veșnicia s-a născut la sat”. E vorba și de o constantă, de acele valori care rămân. Ce e iarăși foarte important, e faptul că la sat oamenii sunt mult mai apropiați unii de ceilalți. Ceea ce nouă, ca societate, ne lipsește și trebuie să redescoperim. Până la urmă, suntem împreună în aceeași clacă.

Credit foto: Fundația PACT.

Participarea la claca de sâmbătă implică înscrierea în prealabil aici și o donație 60 de lei. Banii strânși în urma evenimentului vor fi folosiţi în programul „PACT pentru comunitate”, prin care fundația sprijină noi inițiative la nivelul comunităților locale.

Alte articole

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Proiectele noastre

Parteneri

Recomandări