ONG
Al treilea sector
Data: 30.04.2014
ONG / Mediu

Roşia Montană în haine de sărbătoare

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, Roșia Montană și-a primit oaspeții în zile de sărbătoare și ne-a arătat cum ar putea fi turismul la poalele Apusenilor.

Ioana Pasc, redactor AlTreileaSector.ro

Am ajuns la Roșia Montană cu două zile înainte de Paști, împreună cu un grup de prieteni din București. Ne-am cazat la pensiunea Țarina, a lui Eugen David, într-una din camerele îmbrăcate în lemn, simple, primitoare. Câteva fotografii panoramice ale zonei și preșuri tradiționale lucrate de mână sunt singurele pete de culoare. Maria, soţia lui Eugen, ne întâmpină cu strângeri de mână și cozonaci cu nucă, proaspăt scoși din cuptor.

Alături de noi, la pensiune au mai venit, din Bucureşti, patru doamne frumos aranjate și machiate, într-un contrast inedit cu simplitatea locului. Două dintre ele sunt medici, una chimist, iar cealaltă este arhitect. Au venit din pură curiozitate, nu știu multe despre zonă, în afara lucrurilor pe care le-au aflat în timpul protestelor din 2013.

Ne pregătim cu toții să mâncăm. Cele patru femei sunt atente la fiecare gest al Mariei, îi măsoară mișcările mâinilor, iuțeala, sinceritatea din vorbe. Maria scoate, pe rând, bunătăţi din cămară și le așează ritualic pe masă. Ne toarnă câte un pahar de pălincă și ne urează bun venit.

Vacanță de Paști la Roșia Montană

Prima zi din mica vacanță de Paști, organizată de Alburnus Maior împreună cu Asociația București, înseamnă odihnă. Pături întinse în iarbă, priviri lungi fixate pe munții care de mii de ani străjuiesc vatra satului, seară de film și dezbateri cu localnicii care se opun proiectului minier. Pentru cei ce sunt pentru prima dată la Roșia Montană e un moment bun să afle mai multe despre blestemul aurului și modul în care o comunitate trăieşte scindată sub aripa unei corporații străine.

Roșia Montană

Ziua a doua începe în forță, cu pregătirile pentru Pușcatul de Paști. Tinerii din comună se întâlnesc în zorii zilei pentru a urca pe deal tunurile grele din oțel, lungi de șase metri. Pregătesc butoaiele pline de carbid și țes împreună povești. Râd zgomotos, se amestecă printre turiști, iar celor încă somnoroși le oferă cafea. După apusul soarelui și Noaptea de Înviere, zona va fi inundată de sunetul puternic al pușcăturilor. Obiceiul are menirea de a alunga spiritele rele și de a purifica locul.

În aceeași zi, urmează turul galeriilor romane. Un ghid ne povestește despre vâlve, spiritele minelor şi despre importanța istorică a locului: „călcați pe scările făcute acum 2.000 de ani de romani, atingeți nișele în care își așezau făcliile și locurile în care dalta și ciocanul lor au construit peste şapte kilometri de mine”. Întreaga Roșie Montană este o caracatiță uriașă de galerii romane, iar cea mai importantă mină trece chiar pe sub șoseaua principală. În curtea muzeului se află monumente funerare, înșirând secole de istorie sub ochii fiecărui vizitator.

Ghidul ne povestește scurt despre tăblițele cerate de la anul 131, găsite la Roșia Montană. Tăblițele erau o formă incipientă de contract roman între proprietarii de mine și băieșii pricepuți ai zonei. Turiștii cască gura de uimire iar unul, mai îndrăzneț, întreabă: „De ce nu sunt expuse toate astea aici, la Roșia Montană? Sunt găsite aici, nu? Faceți un muzeu adevărat, sunt piese atât de valoroase, de care românii, străinii, nu știu nimic. Ăsta e adevăratul aur de aici”.

Se așterne liniștea. Ghidul e încurcat, nu știe ce să răspundă. Într-un final, zice ușor bâlbâit: „Noi suntem mici, nu putem. Le-au luat alții, nu știu de ce aici nu se face nimic, nu e treaba mea”.

Galeriile romane Roșia Montană

Minele de la Roșia Montană reprezintă cel mai extins și mai important complex de mine aurifere subterane din perioada romană, din lume, așa cum arată un raport întocmit în 2011 de specialiştii Oxford University. Totuşi, peste acest peisaj cultural, Roșia Montană Gold Corporation (RMCG), companie deținută în majoritate de Gabriel Resources, vrea să înceapă exploatarea cu cianuri a minereurilor de aur.

Ajunge pe masa subiectul exploatărilor de suprafață realizate abuziv în timpul comunismului, când vestigiile istorice și frumusețea locului au devenit note de subsol pe planurile cincinale. Ghidul se oprește brusc aici. Probabil cu toții purtăm o greutate pe umeri din cauza exceselor industriale, și nu numai, la care am fost părtași timp de 50 de ani. Dar dacă am învăța din greșeli, păcatul ar fi pe jumătate iertat.

Turul Naturii la Roșia Montană

Continuăm cu Turul Naturii, realizat de unul dintre voluntarii campaniei Salvați Roșia Montană, membru al Asociației București. Ne îndreptăm spre masivul Cetate, punct important al exploatării. Aflăm că, pentru a ajunge acolo, trebuie să mergem pe un drum ocolitor, întrucât RMGC are paznici în jurul carierei. „Dar e un obiectiv ce tine de statul român. De ce asigură o companie străină paza?”, se revoltă același domn îndrăzneț. Răspunsul îl aflăm de la ghidul nostru. Anul trecut, din cauza lipsei de fonduri pentru plata unui paznic, statul român a acceptat ca firma canadiană să plătească pentru acest serviciu. În schimb, accesul la carieră a fost interzis publicului.

Masivul Cetate e scobit ca un măr mușcat cu râvnă, pereții sunt albi, fără pic de vegetație. Lucrările s-au făcut peste un ansamblu de galerii romane, distrugându-le parțial.

La întoarcere, Maria ne îmbie cu plăcintă cu spanac, brânză și verdețuri, și sarmale calde. Eugen ne însoțește la masă, ne povestește din aventurile prin care a trecut în cei 14 ani de campanie pentru a salva Roșia Montană.

Paști la Roșia Montană

E ajunul sărbătorii de Paști și, după apusul soarelui, auzim primele „pușcături” din cele câteva zeci de tunuri amplasate pe deal. Localnicii şi turiștii se împart între cele cinci biserici din Roșia Montană (ortodoxă, catolică, greco-catolică, reformată și  unitariană),pregătindu-se pentru slujba de Înviere. Pușcăturile continuă până în zorii zilei, la răsărit, când fiecare merge la casa lui.

 

Duminica de Paști începe devreme. Este ora 8.20, dar nu mai e de mult liniște în casa lui Eugen. Miroase a lapte proaspăt și a cafea. Maria scoate din cămara magică brânză, caș, roșii, vinete, prăjituri cu nucă și lămâie făcute-n casă și-un coș cu ouă vopsite-n foi de ceapă. Laptele îl toarnă într-o oală mare și-l pune la odihnit pe un scaun, în colțul bucătăriei. Între timp, ne povestește despre Eugen „care e așa milos, că nu poate să taie nici o găină”. Râde zgomotos, cu tot sufletul. Are fața senină, ochi mari și întrebători, mâini ce nu stau o clipă.

Paști la Roșia Montană

Taie cozonacul în felii, trage cafeaua de pe ochiul de aragaz și o așează pe masă. Scoate din cuptor o tavă cu mâncare de ciuperci, brânză, ardei și ceapă. Într-un final ni se alătură la masă. În inima Apusenilor, bucătăria românească și mâncarea făcută pe-ndelete, cu răbdare, sunt un stil de viață.

În dimineaţa celei de-a doua zile de Paști,  doamnele cochete au salutat gazdele, au luat la pachet niște rețete și-un cozonac de-al Mariei și eu plecat înapoi spre București. S-au convins că adevărata valoare a Roșiei Montane stă dincolo de blestemul aurului.

Surse foto: Ioana Pasc şi Matei Budeş, Asociaţia Vira

 

 

Alte articole

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Proiectele noastre

Parteneri

Recomandări