ONG
Al treilea sector
Data: 05.05.2014
ONG / Oamenii schimbă lumea ,ONG

ONG-işti cu două feţe

Au interacţionat cu lumea neguvernamentală şi au ajuns să o iubească. Acum, viaţa lor se împarte între biroul de fapte de bune şi pasiuni mai vechi sau mai noi. Vă invităm să-i cunoaşteţi pe ONG-iştii cu două feţe.

Liviu Florea, redactor-şef AlTreileaSector.ro

Vişinel Bălan face de toate. Este preşedintele asociaţiei Desenăm Viitorul Tău, administrator la Consal River Group, jurist la Amazon Business şi inspector la Ministerul Tineretului şi Sportului. „Ai să fii surprins, încă simt că mai pot face şi alte lucruri, că mai e loc şi timp şi de altceva”, spune tânărul de doar 26 de ani, care şi-a trăit o mare parte din viaţă într-un centru de plasament. A luptat să rupă corsetul pe care l-a primit în sistemul de protecţie socială şi a reuşit să-şi schimbe destinul. „Cred că am avut un dram de optimism nebunesc și cineva a crezut în mine”, explică Vişinel.

Primul contact cu mediul neguvernamental l-a avut în urmă cu peste zece ani, când a „aderat” la asociaţia Cireşarii, din Bacău. Acolo a învăţat „care sunt puterile unei îmbrăţişări” sau ale unui zâmbet şi a interacţionat cu bolnavi de cancer ori HIV. Atunci, Vişinel s-a implicat în proiecte sociale pentru tinerii romi din comunitatea băcăuană. „Însă am observat că de unul singur nu pot duce toate aceste planuri la bun sfârșit și am considerat că sprijinul politic îmi va fi de folos, intrând în lumea politică a PSD-ului la 10 mai 2004”, afirmă tânărul.

Visinel Balan

În timp, şi-a dat seama că politicul îi oferă acces mai uşor la relaţii şi îi deschide mai repede anumite uşi. În schimb, activitatea ONG-istică îi oferă pace, credibilitate şi îi garantează un somn liniştit. Vişinel a învăţat să lucreze cu folos în cele două lumi, chiar dacă unii oamenii din mediul neguvernamental nu îi aruncă priviri prea blânde. „ONG-iştii nu sunt în totalitate de acord cu mediul politic din România și nu ar vrea ca deciziile politice să fie amestecate cu munca pentru comunitate. Unii chiar îmi solicită să mă retrag din viața politică, dar eu cred că poate exista comunicare între cele două părți și așa, și politicienii și-ar putea spăla fața”, subliniază Vişinel. Pe termen lung, se vede politician. Însă unul preocupat de rezolvarea cât mai multor dintre problemele sociale ale românilor.

Jurnalism în neguvernamental

Spre deosebire de Vişinel, Georgiana Ilie nu încearcă să rezolve probleme sociale prin intermediul politicului, ci cu ajutorul articolelor. În unele prezentări se descrie ca „jurnalist care scrie despre mâncare, nedreptăţi sociale şi pompieri”. Primul text de profunzime, în care a vorbit şi despre importanţa ONG-urilor în rezolvarea problemelor sociale, l-a scris în 2008 şi a apărut în revista Esquire. În cei 15 ani de carieră a lucrat, în egală măsură, în presă şi în organizaţii neguvernamentale. A început la Radio Sky Constanţa şi a continuat cu ONG-urile. Acum este director de comunicare la Asociaţia pentru Relaţii Comunitare şi scrie pentru Esquire şi Decât o Revistă. „Ca jurnalist, mi-aș dori ca ONG-urile să știe să comunice profesionist ceea ce fac fără să-și însușească practicile netransparente ale instituțiilor publice sau ale unor corporații. Și, în general, să facă efortul de a arăta impactul activității lor în povești și cuvinte simple. Cred că e datoria ONG-urilor față de comunitatea pe care o deservesc la fel de mult precum e misiunea lor centrală. Ca ONG-ist, aș vrea să văd în presă mai mult interes pentru subiecte locale și de pe agenda cetățeanului și mai puțin cinism față de inițiativele sectorului civil sau ale grupurilor de cetățeni”, declară Georgiana. Meseria de jurnalist îi oferă posibilitatea de a cunoaşte oameni şi lumi la care, altfel, nu ar fi avut acces. Pe de altă parte, în ONG simte că ajută la o schimbare socială susţinută şi cuantificabilă. „Munca mea înseamnă să promovez un comportament care, odată adoptat de cetățeni, are repercusiuni în toate nivelurile societății: filantropia. E o cauză în care cred și la care nu cred că aș fi putut să contribui ca jurnalist. Pot să le vorbesc oamenilor prin toate instrumentele comunicării despre nenumăratele aspecte ale filantropiei asumându-mi o poziție de activist pe acest domeniu”, arată Georgiana.

Georgiana Ilie

Este de părere că, între cele două căi pe care a ales să le urmeze, pot apărea conflicte de interese. De aceea, trebuie să fie mereu atentă la modul în care se identifică, tocmai ca oamenii să ştie din ce perspectivă vorbeşte, ca nu cumva să creeze neînţelegeri. „Cea mai bună soluție pe care am găsit-o e să nu amestec relațiile – nu scriu despre organizații care au o relație cu organizația mea. Nici nu e greu, pentru că eu nu scriu <<despre organizații>>”, mai spune tânăra de 34 de ani.

Ziua – manager de proiecte, seara – creator de dulciuri

Viorelia Avram a învăţat în ONG cum să planifice, să organizeze şi să-şi administreze timpul şi resursele pentru a avea succes în fiecare dintre proiectele în care este implicată. De ceva timp, a ales să transpună în bucătărie toate lucrurile dobândite pe postul de manager de proiect la Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. Aşa a apărut „Prăjiturelia”, un „proiect de suflet”, prin care a transpus în realitate pasiunea ei de a pregăti dulciuri pentru prieteni, familie, rude şi oameni dragi. „Mama mea este o gospodină desăvârşită care, cu dedicaţie şi dăruire, a căutat tot timpul să aducă bucurie celor dragi, indiferent cât de ocupată era. Această dăruire este o virtute pe care am admirat-o întotdeauna la ea şi pe care o moştenesc şi eu, într-o oarecare măsură. Astfel, pasiunea pentru prepararea dulciurilor s-a dezvoltat treptat-treptat din dorinţa de a-i bucura pe cei din jurul meu şi de a-i surprinde cu diverse ocazii. Avantajul meu a fost că am avut în jurul meu oameni care au ştiut să aprecieze calitatea dulciurilor făcute de mine şi să mă încurajeze în consecinţă”, susţine Viorelia.

Viorelia Avram

În bucătărie stă, săptămânal, de la câteva ore, până la mai multe zile şi chiar nopţi, dacă trebuie să pregătească dulciuri pentru ocazii speciale. Cel mai mult îi place să facă brioşe, macarons şi torturi, poate şi pentru că „ele sunt şi cele mai apreciate”. Colegii de muncă o susţin în pasiunea sa şi sunt de fiecare dată încântaţi să guste din produsele pe care le pregăteşte. Pentru moment, „Prăjiturelia” rămâne pentru Viorelia doar o pasiune. Întrebată, însă, dacă intenţionează ca, la un moment dat, să-şi transforme hobby-ul într-o afacere, tânăra de 32 de ani lasă o uşă deschisă. „Deocamdată, nu am un plan în acest sens. <<Prăjiturelia>> este, pentru moment, o pasiune. Poate şi de aceea este atât de specială pentru mine. Cu toate acestea, nu se ştie însă niciodată ce va fi în viitor”, conchide Viorelia.

Dacă şi tu cunoşti ONG-işti „cu două feţe”, ne poţi transmite un mesaj pe adresa redacţiei, iar noi vom avea grijă să scriem despre ei.

Surse foto: Cristina Adam Photography, Prăjiturelia, Vişinel Bălan, Georgiana Ilie

Alte articole

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Proiectele noastre

Parteneri

Recomandări