ONG
Al treilea sector
Data: 14.07.2015
ONG / Portret de ONGist

Luptătoarea

Daniela a transformat în artă colectarea de formulare prin care românii pot să direcționeze, anual, 2% din impozitul pe venituri. Ea s-a dedicat sprijinirii copiilor diagnosticați cu autism.

Liviu Florea, redactor-șef AlTreileaSector.ro

S-a născut la Dobeta-Turnu Severin, a făcut prima facultate în Timișoara și a creat o organizație neguvernamentală în București. Daniela Bololoi, 38 de ani, este președinte și membru fondator al asociației Help Autism, care sprijină copiii români cu autism.

Daniela a înființat organizația în 2010, pentru a putea strânge bani, prin facilitatea fiscală „2%”, pentru Mălin, băiatul ei care, în 2009, a fost diagnosticat cu autism. Nu s-a lăsat descurajată de diagnosticul pus copilului său și, în primul an, a adunat peste 20.000 de euro pentru plata tratamentului pe care trebuia să-l urmeze Mălin. În 2011 s-a hotărât să ajute și alți părinți aflați în situația ei și i-a învățat cum să colecteze singuri formulare „2%” ca să le poată asigura terapia necesară copiilor lor. Daniela a reușit să transforme părinții copiilor cu autism în mesageri ai unei cauze. În prezent, Help Autism oferă servicii de terapie pentru copiii cu autism în patru centre din București și deține o filială în Suceava. De asemenea, asociația își propune să înființeze, în perioada următoare, patru structuri de economie socială, ca parte a unui proiect finanțat din fonduri europene.

Help Autism are 75 de angajați și peste 50 de voluntari, după ce în 2013 avea doar un singur angajat. Tot în 2013, Daniela a decis să schimbe numele asociației din Help Mălin, în Help Autism, pentru că organizația nu mai deservea un singur copil.

Am încercat să aflăm de la Daniela Bololoi mai multe informații despre activitatea organizației pe care o conduce, autism și fundraising.

ATS.ro.: Când și cum v-ați dat seama că este ceva în neregulă cu Mălin, copilul dumneavoastră?

D.B.: Mi-am dat seama că este ceva în neregulă pe când el avea un an și șapte luni. Atunci a început să piardă din vocabularul și din abilitățile dobândite până la acel moment. Până la un an și șase luni avea în vocabular circa 60 de cuvinte, iar de la un an și șapte luni a început să folosească din ce în ce mai puține.

ATS.ro.: Aveați informații despre autism la vârsta la care Mălin a început să piardă din vocabular și din abilități?

D.B.: Auzisem despre autism și chiar interacționasem cu câțiva copii cu autism. Știam despre copiii cu autism că nu reușesc să stabilească un contact vizual cu alte persoane. La un an și zece luni am sesizat că și Mălin pierduse contactul vizual cu celelalte persoane. În acel moment am fost cumva sigură că Mălin are autism.

ATS.ro.: Cum v-ați simțit după ce specialiștii v-au confirmat că Mălin are autism?

D.B.: Nu am fost deloc demoralizată. Eu sunt o persoană centrată pe soluții. Așa am fost crescută și educată. Am învățat că dacă plângi nu se rezolvă nimic în viață.  Reușești, poate, doar să te descarci. Am fost determinată să fac tot ce pot pentru a-mi ajuta copilul.

ATS.ro.: Ce este autismul?

D.B.: Autismul este o tulburare de natură neurobiologică, o disfuncționalitate la nivel cerebral. Te naști cu autism și mori cu autism. O persoană cu autism trăiește la fel de mult ca o persoană care nu suferă de această tulburare. Diagnosticul este vizibil până la vârsta de doi ani. În autism, terapia are rolul de a crea comportamente funcționale, care sunt acceptate social de către ceilalți oameni.

ATS.ro.: Poate un copil cu autism să ajungă un adult independent?

D.B.: Da, bineînțeles că un copil cu autism poate ajunge un adult cu o viață independentă.

ATS.ro.: Cum ați ajuns să înființați o organizație neguvernamentală?

D.B.: Terapia pentru Mălin costa 1.000 de euro, iar eu nu mi-aș fi permis să suport costul tratamentului. Am început terapia la scurt timp după ce Mălin a fost diagnosticat cu autism, fiind sprijinită financiar de colegii de muncă de la acea vreme. Datorită ajutorului colegilor, aveam terapia asigurată pe nouă luni, dar am gândit în perspectivă la ceea ce pot să fac eu ca să susțin tratamentul. Iar un prieten mi-a spus să-mi fac un ONG. Nu știam ce înseamnă un ONG, așa că l-am întrebat. Mi-a explicat și, după aceea, l-am întrebat ce aș putea să fac cu respectivul ONG. Iar el mi-a răspuns că aș putea să colectez formulare „2%”. Nu știam ce sunt acele formulare și mi-a fost jenă să-i mai pun încă o întrebare. Însă, a doua zi, am întrebat-o pe una dintre colegele mele, care mi-a explicat exact ce reprezintă acest formular și cum poate fi folosit. Imediat mi s-a conturat o perspectivă despre ceea ce aveam să fac.

ATS.ro.: Câte formulare ați strâns în primul an de funcționare al asociației?

D.B.: În primul an am colectat 2.000 de formulare, dorindu-mi ca, prin intermediul lor, să acopăr costurile cu terapia copilului meu. Primii bani pe care i-am obținut datorită formularelor au intrat în asociație prin august 2010. Mă bucuram ca un copil care primește o turtă dulce sau o bombonică. Nu-mi venea să cred că eu primesc bani în schimbul unor hârtii pe care le depusesem la administrația financiară. În 2010 am strâns vreo 20.000 de euro, iar în ianuarie 2011 am luat decizia de a da din banii colectați și altor copiii, pentru că oricum erau mai mulți decât aș fi avut eu nevoie. Aveam două variante. Prima ar fi fost să stau liniștită pentru o perioadă mai lungă de timp și să nu mai fac nimic. A doua – să fac mult mai mult și să mă implic dincolo de propriul copil. Am mers pe varianta a doua. Nu pot să spun că am luat această decizie pe baza unei analize extrem de complexe. Pur și simplu am decis astfel din instinct. De altfel, eu funcționez foarte mult în acest fel. Este foarte important să simt. Nu pot să fac lucrurile dacă nu le simt și, în general, dacă le fac, merg până în pânzele albe.

ATS.ro.: Câți copii ați ajutat în 2011?

D.B.: În 2011 am ajutat 11 copii, iar apoi i-am învățat pe părinții copiilor respectivi cum să se ajute pe sine. Le-am pus la dispoziție toată infrastructura organizației și le-am arătat cum să acceseze aceste fonduri de la stat. Pentru că 2% este o facilitate pe care statul o pune la dispoziție, iar tot ceea ce trebuie să faci tu este să muncești ca să colectezi acele formulare.

În 2011 am colectat 5.000 de formulare, anul următor – 10.000, în 2013 – 20.000, anul trecut – peste 33.000, iar în 2015 – 43.000. Ca sume, am ajuns de la 20.000 de euro, în primul an, la vreo 830.000 de euro, anul trecut. La început au fost șase copii pe care i-am ajutat, iar acum ajutăm peste 270 de copii să beneficieze de terapie.

ATS.ro.: Ce ați face dacă, de mâine, nu ar mai exista facilitatea care le permite românilor să redirecționeze 2% din impozitul pe venituri?

D.B.: La acest lucru lucrăm. Pentru că nu este în regulă să ai „toate ouăle în același coș”. Până acum vreun an și jumătate, mare parte din bugetul organizației provenea din colectarea de formulare „2%”. Am apelat la un consultant în fundraising și ne-am dat seama că o astfel de abordare nu oferă sustenabilitate asociației. Atunci am decis să ne orientăm și către alte tipuri de fonduri și am câștigat proiecte finanțate din bani europeni sau am obținut diverse sponsorizări de la companii. Anul trecut, 60% din banii pe care i-am strâns s-au datorat formularelor „2%”.

ATS.ro.: Câți copii cu autism există în România?

D.B.: Nu există statistici oficiale pentru România.

ATS.ro.: Decontează statul tratamentul destinat celor care suferă de autism?

D.B.: Într-o foarte mică măsură. Noi, de exemplu, din cei 70.000 de euro pe care îi cheltuim lunar pentru plata terapiei copiilor, primim înapoi doar 1.500 de euro. Din păcate, sistemul actual din România nu permite să decontăm mai mult. Sunt doar 168 de medici de psihiatrie pediatrică la nivel național și, dintre ei, foarte puțini au un contract de decontare cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Ca medic, statul nu te poate obliga să intri într-o relație de decontare cu Casa.

ATS.ro.: Considerați că autoritățile se implică suficient în rezolvarea problemelor pe care le au copiii cu autism?

D.B.: Nu am considerat, vreodată, că statul este dușmanul meu, ci am considerat că statul este acela care poate să-mi aducă plusvaloare. Mereu am crezut că dacă mă pun la masă cu acele persoane care știu să facă tot ceea ce nu știu eu să fac sau au puterea de a face tot ceea ce nu pot face eu, împreună vom putea realiza mai multe lucruri. Tocmai de aceea am reușit ca, până acum, să implic în povestea organizației și foarte mulți reprezentanți ai autorităților. Asociația își ia aproape toți banii de la stat, doar că statul nu-i oferă direct, ci prin intermediul unor facilități fiscale. Dacă stai să gândești pragmatic, statul îți oferă foarte multe oportunități de a-ți desfășura activitatea și a face lucrurile să se miște. Asta este, până la urmă, și treaba ta de ONG-ist sau de ONG: să faci lucrurile să se miște.

ATS.ro.:  Ce sfaturi i-ați da unui părinte de copil ce prezintă simptome de autism?

D.B.: Pe cei pe care sunt deja părinți, dar și pe cei care își doresc să devină părinți, i-aș sfătui să  facă un screening pentru autism. Acest screening este, de anul trecut, gratuit.

ATS.ro.:  Ce planuri aveți, pe termen mediu și lung, cu organizația?

Pe termen mediu și lung îmi doresc să fac mai mult lobby și advocacy și să lucrăm suplimentar intern, pe partea de consolidare a echipei și a activităților pe care le desfășurăm. De asemenea, mi-as dori să contribuim la creșterea calității terapeutului și a conceptului de terapeut în România.

CV Daniela Bololoi

2014 – prezent: psiholog clinician cu drept de liberă practică sub supervizare

2010 – prezent: membru fondator și președinte, asociația Help Autism

2006 – 2012: trade marketing manager, Domo Retail

2005 – 2006: BTL coordinator, Domo Retail

2000 – 2005: diverse funcții, Mercury Promotion

Educație

2013 – 2014: Universitatea Titu Maiorescu (București), diplomă de master în psihoterapii cognitiv-comportamentale

2013 – 2014: Universitatea Hyperion (București), diplomă de master în psihologie clinică și consiliere psihologică

2010 – 2013: Facultatea de Psihologie, Universitatea Titu Maiorescu (București), diplomă de licență

1992 – 1996: Facultatea de Drept, Universitatea Tibicus (Timișoara), diplomă de licență

AlTreileaSector.ro va publica, în perioada următoare, mai multe articole despre oamenii din managementul asociaţiilor şi fundaţiilor locale, pentru a surprinde ce experienţe profesionale au şi ce activităţi derulează organizaţiile neguvernamentale pe care le conduc.

Alte articole

Comentarii

2 thoughts on “Luptătoarea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Proiectele noastre

Parteneri

Recomandări