Companii
Al treilea sector
Data: 16.05.2014
Companii / Companii şi ONG ,ONG / Mediu

La Roșia Montană au defilat elefanți albi

Sub deviza „Get Up! Stand Up!”, peste 20 de grupuri de activişti, din Europa şi nu numai, s-au întâlnit la Roșia Montană ca să discute despre megaproiectele de infrastructură care distrug lumea.

Ioana Pasc, redactor AlTreileaSector.ro

„Forumul Internaţional împotriva Megaproiectelor Inutile Impuse”, eveniment internaţional care a avut loc săptămână trecută la Roşia Montană, a inclus în agenda de discuţie, pentru prima oară, două subiecte care vizează direct România: proiectele de minerit și exploatarea gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice.

poza 1

Susţinătorii campaniei Salvaţi Roşia Montană le-au prezentat participanţilor situaţia proiectului minier, într-un atelier. Oamenii au aflat informaţii despre cei 14 ani de mişcare civică pentru salvarea Roşiei Montane, precum şi despre situaţia legislativă actuală a proiectului. Totodată, membrii campaniei au prezentat şi principalele argumente pentru care demersul companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) poate fi considerat un megaproiect de infrastructură impus inutil societăţii: constituie un dezastru ecologic, socio-economic şi uman, contribuie la distrugerea arealurilor sălbatice, a terenurilor agricole şi a zonelor cu încărcătură culturală și exclude total participarea populației la procesul decizional. Caracteristicile proiectelor de megastructură inutile impuse, supranumite şi „elefanţii albi”, au fost stabilite anul trecut, cu ocazia Forumului Social Mondial și sunt cuprinse în Carta Tunis.

În cadrul atelierului a fost prezentată și mișcarea socială născută în jurul protestelor din toamna anului 2013 și despre cum tânăra societate civilă din România reușește să țină în șah un proiect extrem de controversat. Participanții au fost încurajați să ia parte la tururile organizate de voluntarii campaniei în Roșia Montană și să viziteze galeriile romane deschise publicului, pentru a se convinge de adevărata valoare culturală a zonei.

Tema celui de-al doilea megaproiect inutil impus, identificat la nivelul României, a fost cea a exploatării gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice. Subiectul a fost dezbătut împreună cu trei organizaţii neguvernamentale: Vira (România), R9TM (România) şi Frack-off London (Marea Britanie). Participanţii au recunoscut un tipar de operare identic al companiilor implicate în exploatarea gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice. Fie că se întâmplă în România sau în Marea Britanie, iniţiativele de exploatarea sunt caracterizate prin: demersuri foarte rapide, fără consensul comunităților locale, suprimarea rezistenței localnicilor, acțiuni legislative ascunse ale guvernelor și ale administrațiilor locale, tratarea solicitărilor cetățenești cu dispreț și lipsa unor analize complete de mediu.

Elefanţi albi şi bani negri

Indiferent că este vorba despre proiecte de infrastructură urbană precum Stuttgart 21 (Germania), TAV (Italia), aeroportul „Notre-Dame-Des-Landes” (Franța) sau de acţiunea minieră de la Roşia Montană, megaproiectele inutile impuse au două elemente financiare comune. Primul este reprezentat de profiturile mari obţinute de corporaţiile care implementează proiectele. Al doilea, de costurile uriaşe suportate de populație. Cele două elemente se regăsesc şi în cazul primului aeroport privat din Spania, construit în 2010, cu 1,1 miliarde de euro. La mai puțin de doi de la inaugurare, compania care deținea aeroportul  a intrat în faliment iar întregul proiect a fost abandonat.

poza 10

Organizațiile neguvernamentale care militează contra megaproiectelor de infrastructură acuză guvernele naționale de spălarea banilor publici în favoarea unor corporații și de investiții nerentabile pentru majoritatea populației. Un astfel de exemplu este cel al mişcării de rezistenţă Stop TGVcare se opune proiectului referitor la construcţia căii ferate de mare viteză din MarocConstrucţia căii ferate, care ar urma să lege oraşele Tanger şi Casablanca, va „înghiţi” 2,5 miliarde de euro, în contextul în care 8,5 milioane de marocani trăiesc într-o sărăcie absolută. Din fondurile alocate proiectului s-ar putea construi 16.000 de kilometri de autostradă în zona rurală, 25.000 de școli și 25 de spitale. Deși implementarea proiectului ar ridica gradul de îndatorare al țării cu 3,5%, populația nu a fost consultată până acum în vederea exprimării acordului sau dezacordului.

Megafinanțări pentru megaproiecte

Proiectul prin care Uniunea Europeană (UE) urmăreşte să importe gaz din zona Mării Caspice, a intrat tot mai mult în atenția țărilor europene și a asociațiilor care militează pentru respectarea drepturilor omului.

poza 11

Principalele probleme pe care le ridică proiectul, așa cum a arătat Emma Hughes, reprezentantul asociației Platform (Marea Britanie), sunt încălcarea frecventă a drepturilor omului în Azerbaidjan (țara din care ar urma să fie extrase resursele de gaz), emisiile unor cantități foarte mari de dioxid de carbon în atmosferă, profiturile gigantice pe care corporațiile implicate le obţin, dar și creșterea gradului de dependență energetică a populației față de companiile în cauză. Conform Platform, regimul instituit de Ilham Aliyev, preşedintele Azerbaidjanului, este susținut de companiile care au interese în zona Mării Caspice iar UE, prin aprobarea implementării megaproiectului transeuropean de gaz, îi oferă legitimitate.

poza 12

Mecanismele financiare prin care sunt susținute megaproiecte la nivelul Europei fac parte dintr-un cadru mai larg, dezvoltat de curând de UE, sub denumirea Europa 2020. Prin Europa 2020, actori financiari, precum fondurile de investiții sau fondurile de pensii, sunt atrași în propunerea și implementarea de megaconstrucţii. Proiectele, odată aprobate, primesc girul Comisiei Europene și al Băncii Europene de Investiții şi devin, astfel, mai atractive pentru alți potențiali investitori. Grupuri de acțiune precum Counter Balance (Belgia), Re:common (Italia) sau The Corner House (Marea Britanie), prezente la forumul de la Roșia Montană, monitorizează politicile adoptate de UE și modul de interacțiune între organismele europene şi firmele private.

Concluzii și perspective

Forumul, care a avut loc între 8 şi 11 mai, a cuprins circa 20 de prezentări și ateliere interactive. Alte teme abordate au fost parteneriatele public-private în infrastructura serviciilor publice, problema incinerării deșeurilor, noi forme de energie alternativă, biodiversitate, extragerea lignitului și termocentralele din Europa de Sud-Est. Participanții au făcut schimb de experiență și au aflat despre mișcările din ţările vecine României, care se opun megaproiectelor inutile. Componenta practică a atelierelor a avut în vedere găsirea de soluții la problemele identificate, noi forme de intervenţie și posibilitatea creării unei uniuni de mediu.

Cu fiecare ediție, forumul își deschide porțile către noi asociații și întărește legăturile transfrontaliere între grupurile de rezistență. Pe termen scurt, în ciuda resurselor financiare limitate, participanții și-au propus crearea unui website comun, în șase limbi diferite. Propunerile pentru următoarea locație de desfășurare a evenimentului s-au concentrat asupra Instanbulului, oraș emblematic pentru societatea civilă a Turciei, după evenimentele din 2013, și asupra Țării Bașcilor, regiune vizată de o serie de megaproiecte de infrastructură.

poza 17

În mod cert, sindromul elefantului alb rămâne o problemă deschisă pentru toți participanții. Cuvântul de încheiere i-a aparținut lui Eugen David, președintele Alburnus Maior: Luptă, luptă, luptă!

Alte articole

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Proiectele noastre

Parteneri

Recomandări