ONG
Al treilea sector
Data: 12.11.2013
ONG / Social

Interviu: O viaţă de voluntar

Secretul unei vieţi fericite stă în acţiunile de voluntariat. Aşa crede Irma, o persoană care şi-a dedicat mai mult de jumătate din cei 50 ani ai săi, sprijinirii altora.

Liviu Florea, redactor-şef AlTreileaSector.ro

Irma Măreşescu s-a născut în Ardeal şi a început să facă voluntariat pe când avea 23 – 24 de ani. Adică înainte de Revoluţie. Irma a absolvit Academia de Studii Economice şi Facultatea de Psihologie, lucrează într-o bancă, are un băiat de 27 de ani şi o fată de 18 ani. Modelul ei este Maica Tereza, „pentru că ea a schimbat lumea”.

AlTreileaSector.ro: Când şi de ce ai început să faci voluntariat?

Am început să fac voluntariat pe la 23-24 de ani. Eu sunt ardeleancă şi mă mutasem de curând în Bucureşti. Am observat ce nevoi au oamenii care locuiau alături de mine. O bătrânică din bloc avea nevoie, de exemplu, de alimentaţie şi igienă. Am început să o ajut şi mă simţeam foarte bine. Mai târziu, în anii 89 – 90, când au apărut copiii în Gara de Nord, am vrut să văd ce se întâmplă. Am vrut să-i cunosc şi să interacţionăm. Toată lumea vorbea despre ei ca despre copii ai străzii, însă erau nişte fiinţe, nu doar nişte copii ai străzii. Simţeam că trebuie să fac ceva pentru ei. Aşa că, pur şi simplu, m-am dus singură acolo.

Când veneam de la serviciu, mă opream la Gara de Nord. Aşa am intrat în vorbă cu copiii de acolo. La început erau respingători şi imi vorbeau foarte urât. Pe urmă am început să interacţionăm şi să aflu cum trăiesc şi ce nevoi au, să-i ajut cu hăinuţe sau cu câte un sendviş.

De când mă ştiu am avut bucuria de a face bine. Cred că este şi ceva înnăscut. Efectiv, dacă nu fac ceva în jurul meu, nu mă simt bine.

AlTreileaSector.ro: Cât de des faci voluntariat?

Voluntariatul face parte din viaţa mea. Aproape săptămânal sunt implicată într-o acţiune de voluntariat. Ştii ce mă motivează în acţiunile de voluntariat? Faptul că vezi schimbarea şi cum înfloreşte totul în jurul tău. Am 50 de ani, viaţa mea este măsurată în timp. Aşa că timpul pe care îl acord altor persoane este parte din mine. Chiar dacă unele acţiuni de voluntariat implică un efort foarte mare, când ajungi în punctul în care vezi copii care se bucură pentru un simplu pacheţel, uiţi de toată oboseala. Dacă acum m-ai întreba ce aleg între o croazieră de lux şi voluntariat, o să-ţi răspund că aleg voluntariatul. Pentru că mă implineşte, asta este ceea ce mă bucură şi aşa simt că trăiesc.

AlTreileaSector.ro: Pentru cine faci voluntariat?

Până acum, m-am implicat în diverse proiecte care au vizat, în special, copiii şi bătrânii. Sunt atât de multe proiecte încât mi-e greu să enumăr toate organizaţiile pentru care am făcut voluntariat. De exemplu, am fost, printre altele, la Fundeni, pentru Asociaţia P.A.V.E.L. (Asociaţia Părinţilor cu Copii Bolnavi de Cancer, Leucemie şi Anemii Grave – n.red.) sau la Ancora Speranţei (organizaţie care derulează proiecte pentru copii abandonaţi, orfani şi tinere femei – n.red.).

AlTreileaSector.ro: Ce calităţi ar trebui să aibă un voluntar?

Empatie, spirit de echipă şi, în primul rând, spirit de sacrificiu. Dacă te gândeşti la tine, nu ai făcut nimic. Dar eu cred că aceste lucruri vin automat şi că nu trebuie să te străduieşti.

AlTreileaSector.ro: Ai luat în calcul varianta să te angajezi într-o organizaţie neguvernamentală?

Dacă eşti angajat într-un ONG nu mai eşti voluntar. Nu mi-ar plăcea să lucrez într-un ONG pentru că nu m-ar împlini.

AlTreileaSector.ro: Ai vrut vreodată să renunţi la voluntariat?

Da. Se întâmpla prin 95 – 96. După o experienţă nefericită pe care am trăit-o cu unul dintre copiii pe care îi cunoscusem în Gara de Nord, mi-am pierdut încrederea. Însă după o perioadă, în care am născut pentru a doua oară, am decis să revin la acţiunile de voluntariat.

AlTreileaSector.ro: Care crezi că sunt motivele pentru care românii se implică destul de puţin în acţiuni de voluntariat? De ce ar trebui să se implice mai mult?

Cred că mulţi nu au gustat împlinirea în a dărui. La noi lipseşte şi educaţia voluntariatului. Eu, în Ardeal, am fost educată de mică să contribui în comunitate. De exemplu, când cineva avea un eveniment în familie, toată lumea din comunitate punea mână de la mână şi participa la acel eveniment. Câteodată şi eu mă întreb de ce sunt aşa cum sunt. Dar mă simt fericită şi împlinită. Cred că reţeta fericirii este de a dărui. Şi mai cred că implicarea în comunitate te schimbă şi îţi schimbă mentalitatea.

 

Sursa foto: sxc.hu

 

Alte articole

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Proiectele noastre

Parteneri

Recomandări