ONG
Al treilea sector
Data: 09.05.2013
ONG / Cultură

Incubatorul de voie bună

Într-o mansardă ascunsă în spatele Halei Traian se dau mai departe pasiuni.

Anca Iosif, redactor AlTreileasector.ro

Incubator 107 este un proiect inițiat de Ştefana Popa prin asociația Macaz Cultural, care organizează ateliere de educație nonformală. Ştefană are 28 de ani și a studiat teatru la Sorbona. În 2006, când s-a întors în România, a început să facă proiecte pentru Institutul Cultural Român, nemulțumită că ceea ce învățase în Franța era puțin aplicabil. Muncea mult pentru niște evenimente de care nu apucă să se bucure și nemulțumirea persista. A găsit salvarea în casa din București, de pe strada Traian 107, pe care o primise cadou de la tatăl ei, cu condiția să-i găsească mansardei o utilitate. A transformat-o într-un spațiu în care, în fiecare seară, oameni vin și organizează ateliere de făcut săpun, de cântat la pian, de interpretat vise și multe altele. Mansarda Ștefanei a devenit locul în care „oricine poate învăța pe oricine orice”. A numit-o Incubator 107, după numele unei camere din căminul Universității de Teatru și după numărul casei.

Cei care predau ateliere în mansardă se numesc meșteri și sunt împărțiți în șase bresle –  mișcătorii, hedoniștii, făuritorii, virtualii, vrăjitorii, glăsuitorii (un meșter care organizează ateliere de citit în zaț de cafea face parte din breaslă vrăjitorilor). Atelierele sunt zilnice, durează două ore și se schimbă lunar. La început de lună, echipa organizează o nocturnă – un eveniment unde meșterii oferă oamenilor scurte “mostre” din ce-i vor învăța în mansardă și dacă le place, se înscriu. Fie că e dans, interpretare de vise sau gătit, Incubator 107 este locul în care se găsește ceva pe placul tuturor.

Sunt patru oameni în echipa de bază, care țin legătura cu meșterii, gândesc orarul și evenimentele din mansardă. Lor li se alătură alți 10-15 voluntari care ajută. Pe lângă ateliere, echipa organizează întâlniri cu mentori, că Ada Milea, alpinistul Alex Găvan sau exploratoarea Uca Marinescu. Ultimii doi au fost invitații lunii februarie, pe care Incubatorul a dedicat-o aventurii. Este luna în care o parte dintre meșteri părăsesc mansarda și plănuiesc excursii la munte, cățărări pe pereți artificiali sau plimbări prin oraș. Luna mai este dedicată metodelor specifice de educație nonformală.

La început nu știau cum să ceară bani participanților, au sugerat în primul an donații de 10-20 de lei, iar acum 30 de lei, lucru pe care oamenii l-au înțeles ca fiind necesar, după ce echipa a făcut multe luni de voluntariat. Banii se împart între muncă meșterilor și fondul Incubatorului, care asigură aproximativ șapte sute de lei pentru fiecare dintre cei patru meşteri.

Oameni din alte orașe le-au urmărit activitatea și le-a plăcut. Cei din Iași i-au contactat primii, la începutul lui 2012, ca să le ceară franciza (dreptul să preia modelul). A urmat Cluj în mai, Timișoara în iulie și Brașov în octombrie. Deși au deschis abia la sfârșitul anului 2012, Ştefană spune că brașovenii au succesul cel mai mare (multă lume la nocturne și evenimente). Acum discută cu cei din Chișinău, care vor și ei un Incubator.

Ștefanei și echipei nu le-a mers totul bine dintotdeauna şi spun că mai au de muncit. „La o nocturnă a fost o întârziere în program, ceva n-a mers bine și m-am enervat. Am coborât scările ca să plec, dar m-am oprit fix în pragul porții. Era frig afară. Glumesc, tot rulau gândurile în mintea mea și m-am oprit cu gândul că dacă în momentul ăla ies pe poartă, nu doar ies pe poartă, ci ies din proiect. M-am adunat și m-am întors.”

Ştefana ne explică mai jos cum funcţionează sistemul Incubator 107.

„Meșterii atrag oamenii printr-o structură, îi împart în echipe și folosesc jocuri. Trebuie să știi cum să-i faci să interacționeze. La astrologie, de exemplu, se citea harta unei persoane la un atelier – prin asta se păstra un fel de mister și curiozitate – te îndemna să vii și săptămâna viitoare și să asculți, poate pici tu în săptămâna aceea, iar dacă nu pici tu, poate înveți să citești singur, acasă.

Contează foarte mult meșterul – dacă e campion la tango sau are școală de dansuri lumea zice „Wow! vin și eu!”. Numărul de participanți depinde de meșteri și de atitudinea lor. La „interpretarea viselor” au fost puțini oameni, în timp ce la „vindecarea emoțională” , despre care nu știi ce înseamnă din prima – au fost 40.

Poți rămâne în legătură cu meșterul și după ce s-a terminat atelierul. Schimbi contacte și poți să-i rămâi aproape și să înveți mai multe de la el. Cei de la atelierul de tarot au continuat să se întâlnească luni bune după terminarea atelierului.”

„Am avut un moment în care nu știam încotro să mai duc proiectul, nu știam dacă mai e nevoie de mine. Dar m-am remontat și am început să împărțim francize prin țară (Brașov, Iași, Cluj, Timișoara). [...] Marele nostru noroc a fost că mereu au venit lucrurile spre noi și cumva ne-am gândit că am vrea să dăm franciza mai departe înainte să ne trezim cu e-mailul de la Chișinău”, încheie Ştefana. 

Fotografii preluate de pe contul Facebook Incubator 107. 

Alte articole

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Proiectele noastre

Parteneri

Recomandări