ONG
Al treilea sector
Data: 29.07.2014
ONG / Social

Ignoranța autorităților, condamnare pentru 127.500 de români

Pietonii sunt adevăraţi atleţi. Ei sar, se strecoară şi ocolesc obstacole, gropi și mașini parcate prost, zi de zi. Dar există şi oameni care nu pot fi atleţi. Cu ei ce se întâmplă?

Ioana Pasc, redactor AlTreileaSector

Pentru un pieton în București, situația nu e roz. Bordurile prea înalte, mașinile parcate aiurea şi nerespectarea spațiului minim între clădiri transformă mersul pe jos într-un chin, cu sărituri și strecurări la fiecare pas. Pentru persoanele cu dizabilități e și mai dificil. Ele sunt, adesea, condamnate la o viață între patru pereți. Nu din cauza handicapului locomotor, ci din cauza infrastructurii defectuoase și a indiferenței autorităților vizavi de problema accesibilizării spațiului public.

„Fără bordUră”, „Borduri mari, probleme mari”, „Orașul este salvarea noastră”, „Refuz să rămân condamnată la domiciliu”, „Ignoranța voastră, condamnarea noastră” au fost principalele mesaje afișate de cei 400 de participanți la marșul pentru accesibilizarea orașului, din 19 iulie.

10498462_875897302439601_6519049197076070922_o

Ce înseamnă să fii persoană cu handicap locomotor în România?

La 30 iunie 2013, conform datelor Direcției Generale pentru Protecția Persoanelor cu Handicap (D.G.P.H.), România avea 700.736 de persoane cu dizabilități. Dintre ele, aproape 127.500 de români cu handicap locomotor depind direct de gradul de accesabilizare a spațiului public pentru a se deplasa liber.

Însă, după cum arată un studiu recent lansat de Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), spațiul public nu este accesibil oamenilor cu dizabilităţi. Există instituţii publice importante, care nu au rampă de acces în clădire, ascensor sau minime facilităţi de comunicare cu persoanele cu dizabilităţi.

10543591_10152573880852145_1626835504862184163_o (1)

CNCD a lansat, la începutul lui 2014,  o campanie publică menită să atragă atenția asupra situației dificile în care se află românii cu dizabilități locomotorii. Chiar și cei care dețin un fotoliu rulant au acces limitat sau nu au deloc acces la spații de locuit conforme cu standardele prevăzute prin lege, la instituții publice sau de educație, mijloace de transport în comun ori locații pentru evenimente culturale, sportive sau de petrecere a timpului liber.

Fără bordUră în legislație

În teorie, cadrul legislativ referitor la protecția şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, respectiv legea nr. 448/2006, ar trebui să contribuie la accesabilizarea mediului public. Dacă legea s-ar aplica. În realitate însă, partea legislativă e trecută cu vederea de instituții și primării, pe motivul lipsei de fonduri.

Mai mult, legea fixează chiar și termene exacte de realizare a mecanismelor de acces adaptate nevoilor persoanelor cu dizabilități, termene care au fost respectate doar pe jumătate, după cum arată același studiu CNCD:

- adaptarea trecerilor de pietoni, inclusiv marcarea prin pavaj tactil şi montarea  sistemelor de semnalizare sonoră şi vizuală în intersecţiile cu trafic intens - termen de realizare 31.12.2007;

- facilitatea accesului neîngrădit la transport şi călătorie - termen de realizare 31.12.2010: cel puţin un vagon şi staţiile principale de tren, adaptarea spaţiilor de parcare, cel puţin 4% din numărul locurilor de parcare, dar nu mai puţin de două, emiterea şi distribuirea cardului – legitimaţie de parcare, adaptarea spaţiilor  din hoteluri (cel puţin o cameră pentru o persoană care utilizează fotoliu rulant),  marcarea prin pavaj sau covoare tactile la intrarea şi recepţia hotelurilor;

- facilitatea accesului la informaţie şi comunicaţii - termen de realizare 31.12.2010: obligativitatea bibliotecilor publice de a înfiinţa secţii de carte în format accesibil persoanelor cu deficienţe de vedere şi citire, facilitatea folosirii sistemului de telefonie public prin cabine telefonice adaptate, cât şi accesul la serviciile bancare și poștale;

- serviciile de relaţii cu publicul din cadrul autorităţilor centrale şi locale, instituţiile publice, cât şi cele private vor dispune de informaţii accesibile persoanelor cu handicap vizual, auditiv şi mintal în șase luni de la intrarea în vigoare a legii (actul normativ a fost publicat pe 18 decembrie 2006 și actualizat în 2008).

10452942_10152573881717145_4748701849456301975_o

Cele mai mari probleme la nivelul accesibilizării spațiului public identificate de către ActiveWatchOrganizaţia pentru Promovarea Transportului Alternativ în România (OPTAR) și Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România (ONPHR), organizatorii marșului din 19 iulie, sunt:

-  bordurile nu sunt coborâte la nivelul de „maxim 2 cm”, așa cum este prevăzut de lege;

- mașinile parcate pe trotuare reprezintă un impediment major pentru deplasarea persoanelor cu mobilitate redusă (un minimum de 1,5 m lățime este prevăzut de lege astfel că Primăria trebuie să interzică parcarea în acele zone ale trotuarului în care nu este respectată lățimea minimă);

-  situația trotuarelor (gropi, șanțuri, capace de canal care nu sunt la nivel);

-  cele mai multe semafoare nu sunt accesibilizate acustic pentru persoanele cu deficiențe de auz;

-   marcajele tactile instalate lasă de dorit și generează situații de risc pentru toți pietonii;

-  timpii de semaforizare, în unele dintre intersecții, sunt scurți, astfel că persoanele cu probleme de mobilitate nu pot traversa intersecția în siguranță;

-   lipsa unor limitatoare de viteză în unele zone (fie că este vorba despre zone rezidențiale sau marile bulevarde) permite șoferilor să depășească viteza legală și pun în pericol persoanele care traversează prin zone fără semafoare (dar cu treceri de pietoni semnalizate);

-   lipsa unor plăci de informare de tip Braille, pentru persoanele nevăzătoare, cu scopul de a se orienta;

-  securizarea trotuarelor prin obligarea proprietarilor să-și consolideze fațadele clădirilor, precum și să dea jos țurțurii pe perioada iernii, astfel încât să nu existe niciun risc pentru pietoni;

-  desfășurarea unor activități de economie pe trotuar (ex.: chioșcuri cu flori, tarabe etc.) reprezintă un impediment pentru pietoni (conform legii, aceste acțiuni sunt interzise în condițiile în care afectează continuitatea trotuarelor);

- proiectele de amenajare urbană, indiferent de dimensiunea lucrărilor, nu conțin elementele minime obligatorii de accesibilizare (prin coborârea la nivel a trotuarelor, încastrarea elementelor tactile, semoforizare acustică, stații cu delimitare contrastantă, ridicarea trotuarelor în zona stațiilor).

10446308_539679189494070_7789704600252132207_o

Punct ochit – accesabilizarea perfectă a Bucureștiului

Marșul „Oraș accesibil pentru oameni”, după cum declară Irina Zamfirescu, reprezentant ActiveWatch, nu este un eveniment singular. Organizatorii vor continua demersurile pentru accesabilizarea spațiului public. În săptămâna 28 iulie – 3 august vor avea loc mai multe întâlniri între organizatori și autoritățile publice, pentru găsirea unor soluții viabile în vederea accesabilizării cât mai rapide a orașului. „Totul depinde de răspunsul autorităților. În funcție de cum va decurge întâlnirea din 30 iulie și de rezultatele imediate ale întâlnirii, vom programa următorii pași ai campaniei. În mod cert, marșul va deveni o tradiție”, a declarat Zamfirescu.

10511544_874621759233822_2759563778031089876_o

Există însă și câteva exemple pozitive. „Metrorex este una dintre instituțiile care a fost cu grijă la accesibilizare. Cu toate acestea, în lipsa unui oraș care să permită persoanelor cu dizabilități locomotorii să se deplaseze singure până la metrou, din păcate, aceste măsuri sunt incomplete. Dincolo de accesibilizarea pentru persoanele în fotoliu rulant, pentru nevăzători este complicată accesarea individuală a serviciilor Metrorex. Dar, din nou, dintre toate instituțiile locale, Metrorex pare să fi înțeles cel mai bine nevoia de accesibilizare și bugetarea corespunzătoare”.

Accesibilitatea este prima condiție pentru a putea vorbi despre incluziunea reală a persoanelor cu dizabilităţi, în societate. Doar în momentul în care o persoană cu dizabilități se va putea deplasa de la domiciliu la locul de muncă, la instituțiile publice ori școlare, va putea avea acces la toate serviciile furnizate de autoritățile statului – abia atunci vom putea vorbi cu adevărat de participare la viața socială.

Credit foto: Roxana Achim, Cristian Iohan Ștefănescu și ActiveWatch

Alte articole

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Proiectele noastre

Parteneri

Recomandări