ONG
Al treilea sector
Data: 23.06.2014
ONG / Oamenii schimbă lumea

Două fețe într-o singură fotografie

Cristina este ONG-ist, fotograf și consultant. Când era adolescentă voia să fie avocat, dar viața o poartă, de aproape 20 de ani, în lumea neguvernamentală.

Liviu Florea, redactor-şef AlTreileaSector.ro

În 2013 îşi propunea să-şi ia un an sabatic şi să-şi dedice timpul celor mai noi bucurii din viaţa sa – Ana, fetiţa ei, şi fotografia. Cristina Adam a născut-o pe Ana, iar Ana a născut în Cristina pasiunea pentru fotografie. Pentru că îşi dorea să o fotografieze pe Ana, Cristina a făcut un curs de tehnică fotografică şi, de atunci, învaţă zilnic câte ceva despre fotografie.

„Îmi place fotografia de familie pusă în ramă. Fotografiez orice îmi creează o emoţie pe care aş vrea să o transmit mai departe, dar cel mai tare îmi place să fotografiez oameni. Mă orientez mai mult către copii, poate pentru că este mult mai uşor să izolezi o emoţie şi să o vezi foarte clar în interacţiunea cu copiii”, spune Cristina, 33 de ani. Tânăra mamă nu a reuşit să se ţină de planul pe care l-a făcut anul trecut, iar începutul lui 2014 o găsea implicată în mai multe proiecte. „Nu pot să stau locului, îmi vin idei, întâlnesc oameni, aş vrea să pot să fac mai mult. Am multe proiecte care sunt în stand-by pentru că nu am timp de ele, încă”, explică Cristina.

3

A interacţionat pentru prima oară cu mediul neguvernamental în liceu, când s-a alăturat unui proiect care promova drepturile minorilor între 16 şi 18 ani, aflaţi în arest. Impactul implicării ei a fost atât de puternic încât s-a hotărât să facă Dreptul. Prin al doilea an de facultate şi-a dat seama că nu va profesa niciodată ca avocat, notar sau magistrat. Foarte activă în Asociaţia Europeană a Studenţilor la Drept, unde organiza conferinţe, şcoli de vară şi traininguri, Cristina s-a înscris, în anul al patrulea de facultate, ca voluntar la Transparency International, într-un centru de consiliere juridică pentru victimele corupţiei. „După câteva luni de lucru cu beneficiarii, eram în depresie. Concluzia mea a fost că avem nevoie de educaţie juridică, pentru că nicio şpagă nu se ia fără să fie dată de cineva. Iar dacă o persoană a luat şpagă de la tine fără ca tu să fi intenţionat să i-o dai, se numeşte furt”, arată Cristina. După ce a trecut perioada petrecută ca voluntar, a primit o ofertă de job, pe care a acceptat-o. Dacă s-ar afla astăzi în situaţia de a sfătui un tânăr să accepte sau nu post în cadrul unei organizaţii neguvernamentale, Cristina nu ar spune nimic. Pentru că, „dacă unui tânăr i se propune un job din partea unui ONG, s-a ajuns la această <<situaţie>> pentru că există o experienţă anterioară şi o chimie. Şi cred că, în această situaţie, tânărul ştie deja ce să răspundă”.

1

Mai târziu s-a angajat la Salvaţi Copiii, unde şi-a descoperit plăcerea de a se implica în proiecte educaţionale. „Nu ştiu dacă decizia de a lucra în ONG a ţinut de inspiraţie sau nu, dar ştiu sigur că a venit din convingerile mele. Organizaţiile neguvernamentale, prin proiectele în care am fost implicată, mi-au permis sa fac paşi mici, să contribui în domenii de care sunt foarte interesată: educaţie, feminism, civism, dezvoltare durabilă şi egalitate de şanse”, menţionează Cristina.

La un moment dat a trebuit să facă trecerea către un job în mediul privat şi a ajuns să ofere consultanţă pe fonduri europene. Schimbarea mediului de lucru a fost mai uşoară decât se aştepta, mai ales că angajatorul din business se comporta, în anumite arii, precum o organizaţie neguvernamentală.

Din aprilie, se ocupă de managementul unui proiect în domeniul educaţiei de mediu şi al dezvoltării sustenabile, implementat de asociaţia Greenitiative. De asemenea, face monitorizarea şi evaluarea femeilor din grupuri vulnerabile, pentru asociaţia Four Change. În plus, este tot timpul în contact cu organizaţii neguvernamentale „mai mici şi mai mari”, pe care le susţine să se dezvolte şi să atragă bani din surse diverse. „În tot restul timpului fotografiez”, adaugă tânăra.

2

Acum, o zi de lucru obişnuită pentru Cristina se împarte între munca de ONG-ist, consultant şi cea de fotograf. Pentru anumite şedinte foto primeşte şi bani, dar nu poate să spună că trăieşte din poze, pentru că echipamentele de lucru sunt foarte scumpe. Nu are un program fix. Uneori începe să lucreze de la 6 dimineaţa, alteori de la 10, şi poate să o ţină aşa seara târziu.

Indiferent de cât de mult munceşte, încearcă să-şi ia suficiente momente de pauză, din dragoste pentru Ana.

Dacă şi tu cunoşti ONG-işti „cu două feţe”, ne poţi transmite un mesaj pe adresa redacţiei, iar noi vom avea grijă să scriem despre ei.

Alte articole

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Proiectele noastre

Parteneri

Recomandări