ONG
Al treilea sector
Data: 30.01.2013
ONG / Dezvoltare comunitară

Despre pacturile bune pentru oamenii de la sat

La final de an, într-o ceainărie colorată, cu spiritul Crăciunului în fiecare decoraţiune prinsă la ferestre, Ioana Traistă ne-a făcut o incursiune prin poveştile oamenilor de la sat.

Anamaria Blanaru, redactor AlTreileaSector.ro

De nouă luni manager de comunicare al Fundaţiei PACT, fundaţie care sprijină iniţiativele comunitare din zonele rurale din sudul României, Ioana povesteşte cum lucrul în ONG-urile care sprijină comunităţile, a făcut-o să transforme munca într-un mod de viaţă. Trecând prin diferite sectoare, de la business la administraţie europeană, Ioana şi-a găsit locul aici tocmai pentru că, spune ea, poate să influenţeze, prin munca sa, nişte destine, poate să vadă schimbarea mai repede şi, mai ales, să-i facă pe alţii să conştientizeze că, dacă faci lucruri frumoase, e important să le şi spui, să le dai mai departe.

Ioana Traistă povesteşte pentru cititorii AlTreileaSector.ro despre dezvoltarea comunitară şi despre programul “Pact pentru Comunitate”, al Fundaţiei PACT.

ATS: Cum a început povestea ta în Fundaţia PACT?

I-am cunoscut prima dată pe cei din Pact acum un an la o conferinţă şi mi-a plăcut că PACT face dezvoltare comunitară, iar unul din principiile de bază ale dezvoltării comunitare este că oamenii, beneficiarii, cei cu care lucrezi şi cărora li te adresezi, ştiu mai bine ce au nevoie decât ştii tu. Mi-a plăcut ideea că îi învăţăm pe oameni să pescuiască, nu le dăm peştele direct. Şi asta înseamnă că nu îi faci dependenţi de nişte lucruri pe care tu le oferi.

ATS: Privind din interior comunităţile rurale pe care le sprijiniţi, ce s-a schimbat în percepţia ta?

E total diferit să auzi poveşti despre comunităţi, oameni discriminaţi şi cum anume sunt ajutaţi aceşti oameni. Acum, după 9 luni de lucru cu astfel de comunităţi, cred că o asemenea experienţă îţi dărâmă nişte prejudecăţi. Noi ne imaginăm că lumea de la sat fie e România tradiţională, cu poveştile bunicilor la gura sobei şi iarna lui Vasile Alecsandri, ori că e România săracă pe care o vezi în rapoartele europene. Experienţa mea mi-a demonstrat că lucrurile la sat funcţionează după un alt timp. Sunt conştientă că, în cazul lor, e inutil să pun un post pe facebook şi să-mi imaginez că a atins-o pe Magda din Vizureşti pentru că nu se va întâmpla asta, şi atunci mă provoacă şi mai mult.

ATS: Care sunt provocările de comunicare, de implementare a unor proiecte în comunităţile rurale?

Cred că cel mai greu este să le explicăm că noi, PACT, nu avem un rol activ în ceea ce fac ei, ci avem un rol de a-i ghida. Programul nostru central de formare de organizaţii comunitare, care la un moment dat pot să devină organizaţii cu entitate legală, se numeşte Învăţare, Participare Încredere. Au fost cinci runde ale programului, tot procesul durează aproape doi ani. Au fost diferite metode prin care s-a ales comunitatea: prin instituţii locale (şcoală, primărie), s-a mers din uşă în uşă, prin media locală. Apoi am început să lucrăm cu facilitatori locali pe judeţ. Noi lucrăm pe partea de S-E, S-V, sunt cam 17 judeţe, şi fiecare judeţ are un facilitator local. Ei de obicei merg în comunităţi, şi din munca lor pe teren ne sunt recomandate comunităţile. Au mai fost comunităţi care au aflat de noi de la celelalte.

ATS: Ce face eligibilă o comunitate pentru un program PACT?

În primul rând trebuie să vrea, pentru că există comunităţi în care oamenii nu sunt dispuşi să colaboraze. După ce am ajuns în comunitate încercăm să găsim oameni din toate categoriile sociale pentru a forma grupul de iniţiativă (10-15 oameni) care să lucreze cu comunitatea. Apoi se face primul training cu ei pe identificarea  nevoilor şi resurselor locale. Pasul următor constă în a se întâlni cu comunitatea, fie că se merge cu un chestionar din poartă în poartă, fie că se face un chestionar online pe care să-l distribuie. Apoi se fac întâlniri, consultări publice. Licitează nişte nevoi, le prioritizează şi aleg ce trebuie să rezolve, dar mereu trebuie să se gândească la resursele şi la problemele reale pe care ei le pot rezolva. Pentru că dacă spui că administraţia locală a coruptă nu poţi să intervii direct şi să rezolvi problema.

ATS: Care sunt nevoile concrete ale oamenilor? Ce vor oamenii în general să schimbe sau să aducă în comunitatea lor?

Un exemplu din proiectul nostru ar fi comunitatea din comuna Băicoi, aflată la 20 de km de Ploieşti, care au realizat că nu au activităţi pentru tineri, de petrecere a timpului liber; că lipsesc voluntari în comunitate care să facă activităţi pentru categoriile dezavantajate. Şi-ar fi dorit de asemenea un muzeu al localităţii Băicoi, mai multă curăţenie şi activităţi ecologice.

Un alt exemplu ar fi comunitatea din Afumaţi, judeţul Gorj, şi-au dorit revigorarea tradiţiilor. Astfel că au renovat muzeul satului, un muzeograf i-a ajutat cum pot să-l aranjeze, după care l-au reintrodus în circuitul turistic. Ceea ce merită precizat este că oamenii din grupurile de iniţiativă lucrează voluntar.

Un alt exemplu ar fi în Dorobanţu, judeţul Călăraşi, unde există şi o comunitate de romi. Grupul de iniţiativă a fost condus de doi prieteni, un rom si un român. Problema prioritară a comunităţii era lipsa apei potabile. Proiectul din această comunitate a fost să sape o fântână. Noi le oferim şi o mică finanţare, de 1500 de dolari, e o formă prin care îi motivăm la început. Banii de la noi le-au ajuns pentru tubulatură. S-a lucrat în echipă, bărbaţii au lucrat efectiv la săparea fântânii, femeile au gătit. În acest fel, am implicat cât mai mulţi oameni din comunitate.

Un alt exemplu ar fi Asociaţia „Tinere Speranţe” din comuna Bârca, judeţul Dolj, care s-a creat în urma programului nostru Învăţare, Participare, Încredere. Asociaţia este înfiinţată de către Rodica Ciutureanu, de meserie croitoreasă, şi este axată pe activităţile pentru copii, tineri.

Un alt exemplu ar fi parteneriatele între astfel de comunităţi şi asociaţia Village Life, organizaţie care promovează turismul comunitar, asigură primirea, cazarea turiştilor în casele oamenilor. E vorba de tursim experimenţial, important fiind nu doar să viziteze, ci să trăiască autentic câteva zile din viaţa comunităţii respective.

ATS: Ce aduce nou programul Pact pentru Comunitate?

Prin programul iniţial Învăţare, Participare, Încredere ne-am adresat mai întâi comunităţilor mici şi unor oameni care nu au experienţa scrierii unui proiect european şi care vor să facă ceva pentru comunitatea lor, dar nu ştiu cum să demareze un proiect. Aşa a apărut Pact pentru Comunitate care e mult mai flexibil ca program şi oferă mai multe oportunităţi mai multor categorii. Aici pot să aplice şi cumunităţi cu care noi deja am lucrat; în acest caz noi cerem ceva mai mult de la ei, pentru că deja au trecut printr-un proiect. Sprijinim acum şi idei de business-uri sociale. Un exemplu ar fi Rodica Ciutureanu care a aplicat pentru a-şi deschide o croitorie în comuna Bârca, judeţul Dolj, prin care le oferă şi locuri de muncă femeilor din comunitate. Banii câştigaţi vin în asociaţie pentru alte proiecte pentru comunitate. Sprijinim şi schimbul de experienţă şi vizitele de studiu.

ATS: Cum se schimbă comunităţile după un astfel de proiect?

Sunt oameni care, după ce implementează un proiect, prind curaj, devin lideri la ei în comunitate. Şi ei ca oameni se transformă, au curaj să demareze un proiect, să înveţe ce înseamnă strângerea de fonduri, să participe la traninguri de instruire, fiind foarte entuziaşti că pot să-şi ajute comunitatea prin proiectele lor.

Alte articole

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Proiectele noastre

Parteneri

Recomandări