Economie socială
Al treilea sector
Data: 22.04.2013
Economie socială / Cooperative

Cooperativa, şansa ţăranilor pentru un loc în piaţă

La taraba din piață fac legea roșiile perfecte și ardeii fără cusur, roadele agriculturii moderne, intensive și bogate în chimicale. Asocierea în cooperative poate fi soluția micului agricultor care vrea să intre pe  piața de legume.

Roxana Bucată, redactor AlTreileaSector.ro 

Cooperativele agricole se înființează și se organizează conform Legii nr.1 din 21/02/2005 și sunt asociații autonome de persoane fizice sau juridice deținute în comun și controlate de membrii săi, cu scopul promovării intereselor economice. O cooperativă agricolă poate fi înființată de cel puţin cinci membri, cu un capital social de cel puțin 500 de lei. Un membru nu poate depăși 20% din capitalul social. Fiecare membru primeşte compensații în bani sau natură din profitul cooperativei, proporțional cu participarea la capitalul social. De asemenea, cooperativele sunt scutite de la plata impozitului agricol pentru primii cinci ani de la constituire și au acces la subvenții și fonduri publice. Spre deosebire de cooperativele agricole de dinainte de 1989, care au fost impuse de stat prin metode abuzive, în prezent asocierea este voluntară și se constituie pe baza liberului consimțământ.

“Sistemul comunist a pervertit termenul de cooperativă. Aceasă formă de asociere deja exista la noi  de 100 de ani.” (Diana Berceanu, FDSC)

“Este o mare diferență între cooperativele agricole de acum și CAP-urile din perioada comunistă. În primul rând, proprietatea nu exista atunci, oamenii nu puneau proprietatea și produsele la comun, ci munceau pentru stat. În prezent, cooperativele funcționează pe principiul autonomiei și al egalității de vot” explică Diana Berceanu, din partea Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), organizație care se implică în consilierea fermierilor care vor să se asocize.

Asocierea, o șansă pentru agricultori

Potrivit Recensământului General Agricol 2010, realizat de Institutul Național de Statistică, existau atunci 68 de unități cooperatiste în România. O gospodărie medie în 2010 avea aproximativ 3,5 hectare, mai arată recensământul, ceea ce înseamnă că agricultura românească este una fragmentată și nu poate avea o poziție solidă pe piață, iar încurajarea asocierii este singura soluție.

Cu toate acestea, asocierea nu este populară în rândul fermierilor. Mai multe organizații nonprofit au luat inițiativa de a-i consilia pe micii producători agricoli în direcția aceasta. În iulie 2012, FDSC a lansat proiectul “Asocierea, o șansă pentru agricultori”, iar prima cooperativă din proiect a fost înființată în ianuarie 2013. Aceasta este formată din 10 legumicultori din comuna Vidra, județul Ilfov. Înregistrarea juridica a cooperativei s-a produs în 6 luni de la prima întalnire cu legumicultorii. Scopul asocierii este de a îmbunătăți accesul producătorilor la piață prin deschiderea de magazine proprii în București. În prezent, țăranii sunt nevoiți să își vândă produsele intermediarilor la un preț care, de multe ori, nu acoperă costul de producție.

Diana Berceanu, coordonatoarea proiectului, spune că asocierea în cooperative nu este adoptată la scară mai mare de țărani din cauza mentalității, iar numărul de cooperative existente în prezent este extrem de mic comparativ cu potențialul agricol al țării. “Agricultura se face individual în România, aceasta este forma de organizare de ani de zile. Asocierea de orice fel în România este foarte greu de internalizat. Cei care au înțeles că e bine, înseamnă că s-au confruntat cu probleme”, spune Diana.

O nouă opţiune: agricultura ecologică

Printre cei care au ales asocierea ca soluție se numără și zece producători din județul Sibiu care își vând produsele la comun în magazinul Biocoop. Cooperativa de la Sibiu a luat naștere în 2004, când cinci ferme și-au pus produsele laolaltă. Printre inițiatori se numără și Willy Schuster, din Moșna, județul Sibiu, care a aflat în America despre beneficiile cooperativei. “Am fost surprins să văd că cea mai mare parte a marketingului produselor bio se derulează prin cooperative, în America. Asta a fost o surpriză, pentru că în America e capitalismul crâncen. La noi există preconcepția că ideea e rusească, comunistă, dar în domeniul ăsta, al produselor bio, cooperativele sunt foarte răspândite în America, în Germania, toată Europa de vest. Ţăranii au folosit această formă de asociere atât pentru procesare, cât și pentru valorificare”, spune Willy Schuster.

Întors acasă, Willy a studiat legea și a descoperit că te poți asocia ca simplu țăran cu alții și poți funcționa după principiile cooperative. În prezent, 10 ferme din opt localități din zona Sibiului își aduc produsele la Biocoop. Toate fermele sunt certificate bio. “Partea bună e că noi dăm față în față cu clientul și reglăm prețul, mai ales la legume și verdețuri. În general, ne corelăm cu prețurile de pe piață. Laptele îl dăm mai bine, telemeaua de capră la noi e 35 de lei, la hypermarket e 45”, spunedomnul Novac, unul dintre producătorii care își desfac produsele la Biocoop . Vânzările au mai scăzut de când cu criza, dar nu este un motiv de îngrijorare pentru afacere, clienții fideli au rămas, iar când vine un grup de străini se golește magazinul. Deși cooperativa și-a dovedit succesul prin longevitatea sa, nici domnul Novac nu își explică de ce nu e preluat modelul pe scară mare de către țărani. “Trebuie să găsești membri care vor să facă ceva, e foarte greu să se unească. La noi au fost sașii care s-au întors din Germania, ei au închegat grupul, ei au fost inițiatorii, eu m-am lipit după ce m-am întors din Italia acum șase ani”, spune fermieruldin Seica Mare.

Agricultura ecologică poate fi o oportunitate pentru români, întrucât suprafețe mari de teren agricol au scăpat agriculturii industriale, deocamdată. Țăranii români sunt prea săraci ca să aibă acces la pesticide și ierbicide, iar asta se dovedește a fi oportunitatea noastră de a intra pe piața produselor premium, explică Monica Stroe, antropolog.

Producătorii de la Biocoop fac parte din una dintre comunitățile autosustenabile în mediul rural, o comunitate care produce pentru ea și pentru orașe, în paralel cu economia mare. Acestea reprezintă unul dintre trendurile românești în ce privește mișcarea ecologistă care favorizeaza produsele locale cu o amprentă scăzută de carbon (în principal datorită puţinilor kilometri parcurși de la fermă în farfurie și în lanțurile scurte de producție).

Mentalitatea nu este singura piedică în calea dezvoltării cooperativelor. Legislația din domeniu nu este încurajatoare pentru țăranii români iar principala sursă de finanțare, Programul Național de Dezvoltare Rurală, este, momentan, închisă.

La prima vedere, concluzia ar fi că pe piaţă vom continua să găsim legume şi fructe care arată bine dar nu au alte calităţi, iar producătorii care doresc să formeze cooperative nu au cele mai bune condiţii să facă acest lucru. Totuşi, partea bună este că în această situaţie există persoane care văd o oportunitate: cooperativele fiind un domeniu ce necesită o resuscitare fermă, există mult loc pentru inovare şi explorare în asocierea micilor producători.  

Alte articole

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Proiectele noastre

Parteneri

Recomandări