ONG
Al treilea sector
Data: 06.02.2014
ONG / Cultură

Consumix prezintă: „Nomophobiac”

În 2013, s-au vândut peste 1.9 miliarde telefoane mobile, iar până în 2017 se preconizează că vor fi în uz circa 6.6 miliarde. 84% din populația care folosește cel puțin un telefon, recunoaște că nu ar putea rezista nici măcar o zi fără acestea.

Trăim într-o societate aflată într-o continuă și însetată dezvoltare. Lumea din jurul nostru evoluează cu o viteză considerabilă și cunoaște o tehnologizare cu care greu se poate ține pasul. Se resimte un dezechilibru între real și virtual. Generațiile tinere încep să considere virtualitatea indispensabilă. Sunt cifre care atrag atenția asupra acestei situații: în 2013 s-au vândut peste 1.9 miliarde telefoane mobile, iar până în 2017 se preconizează că vor fi în uz circa 6.6 miliarde. Conform sondajului TIME’s Mobility, 84% din populația care folosește cel puțin un telefon, recunoaște că nu ar putea rezista nici măcar o zi fără acestea. Drept dovadă, noi termeni își fac loc în viața noastră precum Nomophobia (No Mobile Phobia) sau sindromul Blackberry Finger.

Consumix lansează un semnal de alarmă prin mesajul “It’s just a phone, not a piece of art!”. Dezbatem problema valorilor din viața individului modern. Pasiunea pentru gadget-uri, precum telefoanele mobile, este de cele mai multe ori în detrimentul artei și culturii, afectând direct calitatea vieții.

Povestirea următoare ilustrează conceptul “nomophobie”, iar clipul Consumix pune mesajul într-un context real!

Nomophobiac. În mijlocul nopții, în timpul somnului se aud vibrații, sunete acute și foială. Între vis și nerăbdare, sunt deci semi-conștient. Sună alarma la 7:15. Până la și jumătate trec printr-un adevărat ritual virtual: verific mail personal plus mail birou, trei rețele sociale, un portal de știri și două bloguri favorite, totul multi-tasking, de preferat cu o singură mână, încă în pat. Drumul până la serviciu în metrou este o gură de aer proaspăt: niște muzică, răsfoire bloggeriana și, dacă nervii sunt prea întinși, un joc mic. Încerc să trec nivelul la “cursa cu melcul”, concentrat și un pic disperat, pentru că urmează stația.

La birou sunt ca pe bandă rulantă. Mă prind în joc și alături de colegi “rulăm” complet conectați. Pe mesele oamenilor, zeci de telefoane ignorate. Nu există răgaz pentru niciun mesaj, nicio postare, nicio alertă cu aniversarea cuiva, nici un baz, nimic.

Parcă aud o vibrație. Cred că mi-a scris cineva. Pariez că mă așteaptă și câteva notificări interesante. Nu mi-am mai verificat contul de azi-dimineață! Am zece minute să-mi relaxez degetele pe telefon. Dar unde o fi? Nu mai este la locul lui! Unde naiba l-am lăsat? A dispărut de pe birou, acolo unde îl las de doi ani, în fiecare zi, fără excepție. Of, drace! Oare l-am pierdut sau a fost furat? Nu există așa ceva! Cum aș putea să dovedesc că a fost furat? Nu-mi permit altul în momentul ăsta, ca să nu mai spun că toată viața mea e în acel mobil. Iau sertarele la rând, geanta, caut în baie, trag cu ochiul la colegi pe birou. A, da! Pfui! Dintr-o dată totul se clarifica și respir ușurat. Este în buzunar! Părea o glumă proastă a colegilor. Ce paranoic! Nu m-am mai simțit așa de când am dat examene în facultate. De când mergeam la interviuri pentru job. Sau de când m-a parasit…

Ce noroc! Gândul că îl pierdusem m-a consumat teribil! Ajuns acasă, nu mai am energie de nimic. A fost o zi plină și solicitantă. În pijamale și la somn cu noi. Ce fain ar fi să îi iau o carcasă cu un model de pijamale. Îmi revine obsedant în minte imaginea cu sute de oameni care lucrează pe bandă rulantă. Toți oamenii vorbesc la telefon. Nu există nici o excepție, toată lumea cu mobilul la ureche. Ba da, stai! Uite un cerșetor. Nu este nici încălțat, normal că nu are telefon. Nu îl caută nimeni nici de buletin. Zice ceva. Se cam strâmbă. Pare să blesteme! Ce înfiorător! Mă trezesc ușurat și văd pe fereastră că soarele este sus pe cer. E târziu de tot! Ce naiba s-a întâmplat cu alarma? Mă îndrept către telefon. Are o culoare cam ciudată. Dau să îl ating și îmi dau seama că este inert. Este din lut! Panică! Ce naiba e de făcut? Ies pe ușă pentru că deja întârziasem la birou. Intru în metrou și toată lumea e față-palidă. Toți colegii mei, mari jucători pe telefon și dependenți de smartphone, sunt acum triști și disperați. Toate mobilele din lume sunt de LUT?!

Mă trezesc înaintea alarmei: este 7:05!

Afis MOBILES_CONSUMIX

Povestirea face parte din campania Consumix – o campanie despre societatea de consum. În fiecare lună discutăm despre o nouă temă. Ne-am propus ca prin video, afișe, fotografii și povestiri să sensibilizăm și, totodată, să informăm consumatorii privind deprinderile lor de consum și consecințele acestora. Mai multe detalii găsiţi pe pagina Facebook a Consumix și pe site-ul www.creionetica.ro.

Alte articole

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Proiectele noastre

Parteneri

Recomandări