ONG
Al treilea sector
Data: 11.08.2014
ONG / Oamenii schimbă lumea

Adopţiile în România, dincolo de statistici

Românii vor să adopte, însă nu oricum. Copiii trebuie să aibă maximum trei ani, să fie sănătoși, dar nu „de etnie”. Totuşi, adopţiile se fac mai uşor decât acum cinci ani.

Liviu Florea, redactor-şef AlTreileaSector.ro

Simona Czudar, 39 de ani, crede că are cel mai bun copil din lume. În 2009, după două sarcini pierdute şi mai multe intervenţii chirurgicale, a adoptat-o pe Alexandra, o fată de trei ani şi nouă luni. Totul se petrecea la cinci ani de la momentul în care Czudar, împreună cu mai mulţi părinţi, înfiinţa asociaţia Ador Copiii, în Timişoara. „Aveam foarte mulţi prieteni care nu știau ce proceduri trebuie să urmeze în cazul unei adopţii şi, prin asociaţie, ne propuneam, la un nivel foarte mic, să oferim consultanţă familiilor din Timişoara”, spune Simona Czudar.

După ce femeia a primit-o în viața ei pe Alexandra, a înțeles cum funcționează sistemul adopțiilor din România și, de atunci, luptă  ca să-l facă mai bun.

simona5

Simona Czudar, directorul executiv al Ador Copiii a vorbit, într-un interviu pentru AlTreileaSector.ro, despre cât durează un proces de adopție și cum discriminează românii copiii pe care vor să-i adopte.

ATS.ro: Ce întrebări trebui să-ţi pui înainte de a face o adopţie?

S.C.: Ar trebui să te întrebi dacă îţi doreşti să fii părinte cu adevărat. De asemenea, partea feminină din cuplu ar trebui să se întrebe dacă îşi doreşte mai mult decât orice să fie mamă sau să fie însărcinată. Este o întrebare destul de dură, dar este o întrebare care o ajută pe femeie să-şi clarifice foarte bine emoţiile şi intenţia.

ATS.ro: Cât timp este necesar pentru realizarea documentării pe care trebuie să o facă orice român înainte de a se înscrie în procesul de adopţie?

S.C.: De exemplu, informările pe care le facem noi, ca organizaţie, vizavi de procedura adopţiei, durează maximum două ore. Totodată, realizarea dosarului de adopţie se poate face în cel mult o săptămână. Am avut un cuplu care şi-a luat liber de la serviciu şi în trei zile a completat dosarul.

ATS.ro: Cât durează, în medie, un proces de adopţie?

S.C.: Dacă adoptatorul este deschis și nu respinge copilul, procesul poate să dureze și șașe luni. Comparativ cu 4-5 ani în urmă, lucrurile merg mult mai bine acum, din punct de vedere al legislaţiei, atâta vreme cât specialiştii din serviciile de adopţie aplică legile.

ATS.ro: Ce anume îmi puteţi spune despre legislaţia referitoare la adopţii?

S.C.: Per ansamblu, legislaţia este bună, dar poate fi îmbunătăţită. Acolo unde este bună, trebuie aplicată, pentru că nu se întâmplă mereu acest lucru. De exemplu, pronunţarea hotărârilor judecătoreşti privind cererile de adopţie ar trebui făcută în termen de zece zile. Am constatat că termenele de judecată sunt depăşite, în practică, cu până la şapte ori.

Din punct de vedere al organizaţiei, ne dorim ca măsura de protecţie specială a copilului să fie redusă de la un an la şase luni. Totodată, cerem ca familiile care primesc unul sau mai mulţi copii în adopţie să beneficieze de concediu de acomodare chiar dacă vârsta copilului este mai mare de doi ani. În acest fel s-ar încuraja adopţiile copiilor cu vârste mai mari. Mai cerem şi ca intervalul de 60 zile în care o mamă se poate răzgândi în privinţa încredinţării spre adopţie a copilului să fie scurtat la 30 de zile.

ATS.ro: Aţi calculat câte familii aţi ajutat până acum în procesul de adopţie?

S.C.: Anul trecut am oferit asistenţă pentru peste 15.000 de adoptatori şi potenţiali adoptatori. În mod direct am format peste 400 de adoptatori, în condiţiile în care, în medie, sunt circa 2.500 de adopţii pe an.

simona4

ATS.ro: Cele 2.500 de adopţii dintr-un an sunt multe sau puţine pentru o ţară ca România?

S.C.: Este un număr mic pentru că acum, în România, există aproximativ 3.900 de copii declaraţi adoptabili şi doar 1.800 de adoptatori. Deocamdată, în România nu există o cultură a adopţiei. Noi lucrăm intens la promovarea adopţiei pentru că trebuie, ca societate, să ne deschidem faţă de copiii părăsiţi. Încă există prejudecăţi potrivit cărora copilul adoptat este privit cu o oarecare milă, cu o oarecare compasiune. Nu despre asta este vorba. Prin adopţie, îţi poţi constitui o familie.

ATS.ro: Ce înseamnă că 3.900 de copii au fost declaraţi adoptabili?

S.C.: Înseamnă că pentru 3.900 de copii există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, care spune că aceşti copii pot fi adoptaţi.

ATS.ro: Aceşti 3.900 de copii au între 0 şi 18 ani?

S.C: Copiii au între un an şi 10-11 ani. Românii tind să nu mai adopte când vârsta copiilor este mai mare de câţiva ani. Există un studiu, făcut de fostul Oficiu Român pentru Adopţii (actualmente Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie – n.red.), conform căruia copiii mai mari de trei ani sunt consideraţi greu adoptabili, pentru că nu intră în preferinţele românilor. Ori, la trei ani şi nouă luni sau la patru ani, un copil încă poate fi format.

Practic, copiii sunt discriminaţi tocmai de cei care ar trebui să-i adopte. Încercam ca, treptat, să lucrăm la schimbarea acestei mentalităţi. Avem destule exemple de copii mai mari, ori de etnie sau cu diverse probleme de sănătate, care au fost recuperaţi foarte frumos prin adopţie.

ATS.ro: Cum poate fi dezvoltată această mentalitate antidiscriminare?

S.C: Cred că doar prin exemple de familii adoptive.

ATS.ro: Cum privesc oamenii din societatea noastră copii adoptaţi?

S.C.: La nivel declarativ, foarte bine, dar la nivel de instituţii medicale sau de învăţământ, nu la fel de bine.

ATS.ro: Dacă, de exemplu, Ionel merge mâine la şcoală şi spune că este adoptat, care vor fi reacţiile celorlalţi oameni din jurul său?

S.C.: Bullying, clar. Copiii adoptaţi sunt stigmatizaţi şi etichetaţi. De multe ori se confundă lucrurile şi un copil adoptat este considerat un copil abandonat când, de fapt, el are părinţii alături. Copiii adoptaţi nu sunt sprijiniţi astfel încât să fie acceptaţi, practic, de ceilalţi.

ATS.ro: Organizaţia pe care o reprezentaţi oferă, printre altele, servicii de dezvoltare a abilităţilor de părinte adoptator. Cum pot fi dezvoltate aceste abilităţi?

S.C.: Adopţia este un şoc pentru un copil. Un copil care a trecut prin trauma abandonului are comportamente specifice şi are nevoie de asistenţă specifică. Abilităţile de părinte adoptator pot fi dezvoltate prin conştientizarea situaţiilor care pot apărea şi a provocărilor adopţiei. Pentru că a adopta un copil cu un trecut de abandon nu este acelaşi lucru cu a avea un copil natural. Adoptatorul trebuie să fie conștient de problemele pe care le întâmpină copilul la transferul de la asistentul maternal la familia adoptivă în așa fel încât să-i vină în ajutor cât mai bine.

ATS.ro: Ce le-aţi spune celor care îşi doresc un copil, pe care nu-l pot avea, dar iau în calcul varianta adopţiei fără a fi hotărâţi 100%?

S.C.: I-aş încuraja să contacteze asociaţia noastră sau să intre în legătură cu alţi părinţi adoptivi, şi să afle experienţe reale şi pozitive. De asemenea, i-aş sfătui să se informeze cât mai bine referitor la tot ceea ce este valabil acum din punct de vedere legal. De multe ori, cei cei care vor să adopte întreabă diverse persoane despre procedura adopţiei, iar acest persoane au informaţii de acum 10-20 de ani. Atunci, dezinformarea este foarte uşor de făcut.

Ador Copiii organizează, pe 25 și 26 septembrie, la București, o conferință care va trata fenomenul adopției din perspectiva politicilor guvernamentale, dar și a practicienilor în domeniu. AICI găsiți mai multe detalii despre eveniment.

Dacă şi tu cunoşti un om sau un proiect care schimbă lumea în bine, poţi să ne spui printr-un formular anonim. Noi vom citi propunerea și vom scrie povestea.

Alte articole

Comentarii

One thought on “Adopţiile în România, dincolo de statistici

  1. Este, din pacate, un articol plin de neadevaruri si jigniri la adresa viitorilor parinti adoptatori. Evident, cei de la Ador Copiii nu inteleg deloc perspectiva acestora. Ca urmare, nici nu vor putea schimba vreo “mentalitate”, pentru ca ar avea nevoie de empatie pentru asta. S.C. spune: “Dacă adoptatorul este deschis și nu respinge copilul, procesul poate să dureze și șașe luni.” De cele mai multe ori familiile atestate sa adopte asteapta peste 1 an fara sa primeasca macar un telefon de la DGASPC. Nici poveste de vreun copil prezentat in termen rezonabil. Sunt sute de astfel de cazuri. Sa iesim din bula roz, va rog. Cu peste 60.000 de copii in sistemul de protectie speciala, avem de lucru. Cat timp e adoptat un copil, alti trei sunt abandonati.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Proiectele noastre

Parteneri

Recomandări